7

296 29 2
                                    

Pentru prima data m-am pierdut sub privirea ei...Pentru prima data m-am pierdut sub privirea unei femei...Si ca sa scap intreg de acea senzatie ciudata, am inceput o discutie lejera ce nu avea nici o legatura cu faptul ca ea ma dorea, cu toate ca mi se parea incredibil sa simta dorinta dupa acele dureri incredibil de mari de ieri, o discutie lejera ce sa-mi linisteasca si mie pasiunea ce se facuse simtita, atingandu-i trupul. Sase saptamani! Sase saptamani pana ce ea va avea voie sa ma simta in interiorul ei din nou...

- Mili, dupa ce vor pleca vizitatorii, va trebui sa plec si eu...Nu am voie sa dorm cu voi...

- Oh! Mi-ar fi placut sa ramai...sopti ea incruntandu-se usor.

- Raman la apartament...sunt aproape de tine...Irina merge cu mama acasa...

Voiam sa continui s-o linistesc, dar am fost intrerupt de scancetul Dariei si Mili a dat sa se ridice. Instinctul matern! Insa abia a apucat sa se ridice in sezut, ca eu eram deja cu micuta in bratele mele. I-am privit o clipa ochisorii ce nu reuseau inca sa se fixeze pe nimic, apoi am intins-o grijuliu spre Emily:

- Haide, mamico, sunt a ta...Am murmurat eu urmarind reactia ei. Asta este ceea ce mi-am dorit in urma cu opt luni. Atunci cand ea a aflat de sarcina. Voi incerca sa fiu ceva mai discret cu dorinta mea de a ma implica in cresterea lor...Ea trebuie sa inteleaga ca rolul ei de mama nu i-l va lua nimeni...Daca va intelege asta, totul va fi in regula.

M-am indepartat de ea si m-am rezemat de masuta, urmarind-o in exercitiul functiunii, dandu-i frau liber in rolul ei de proaspata mamica.

Micuta se fastacea in bratele ei...Mili a zambit dulce. S-a ridicat singura din pat si-a asezat fetita pe masuta pentru schimbat si a scos-o pe printesa din paturica in care era inghesuita...Oh! trupsorul ala mic era adorabil. Pielea era usor creola...Ca si a mea...De fapt nici Mili nu avea tenul alb, deci nu stiu al carui ten il mostenise...

Abia acum m-a convins Mili ca ea avusese grija de verisorii ei. A schimbat scutecelul in cateva secunde, apoi a imbracat fetita, la fel de repede. Uau! Se misca cu o dexteritate si finete socanta. Era o profesionista! Si-a imbracat papusa intr-o salopetica minuscula...Micutei ii era foame din nou. Isi sugea pumnutul descoperit intamplator, asa ca Mili a pus-o la san. Vai! Va trebui sa imi iau un concediu mai lung! Sau sa-mi restrang drastic activitatea. Nu ma puteam satura de privelistea asta! Acum o las asa! Dar acasa, vom face concurs cine schimba mai repede sutecelul! Ne vom distra de minune cu papusile noastre. Acum am lasat-o sa savureze...Si o facea din plin! Era extraordinara... "Doamne, iti multumesc pentru micutii nostri. Iti multumesc pentru ea!". In acele momente de poveste simteam recunostinta...Nu puteam sa nu o simt! Nu mai era nimic din acea Emily din februarie...Nu mai era nimic din Emily din acea zi cand descoperise ca este insarcinata a doua oara...Era o Emily perfecta, nou-nouta! Plina de viata, zambitoare, stralucitoare...

Eh! Stralucitoare, pana au venit vizitatorii. Sarmana mea sotie a fost panicata rau in acea perioada. Strangea buzele, speriata, ori de cate ori se apropia cineva de micutii ei. Incepea sa tremure usor, si ochii ei se intunecau brusc. Ore in sir de stres extrem pentru ea. Am fost tot timpul cu ochii pe ea. Se chinuia sa zambeasca, insa inghitea des si ii vedeam pumnii inchizandu-se si deschizandu-se spasmodic. A stat in picioare gata sa actioneze daca i s-ar fi parut ca unul dintre puii ei ar fi in pericol.

De foarte multe ori am surprins-o cautandu-mi disperata privirea. In acele momente ii zambeam linistitor incercand sa o fac sa se relaxeze. Insa in clipa urmatoare revenea la aceleasi gesturi de panica...

A fost de-a dreptul daramata, si, cand au iesit din salon, s-a lasat, obosita, pe marginea patului, tremurand usor, cu ochii incercanati. Daca ea va continua cu stresul asta va pierde laptele in cateva zile. Va trebui sa-mi calc pe suflet si sa nu insist sa mi-i dea si mie. Era un adevarat chin. Ea va trebui sa devina constienta, ca, nu poate sa faca totul, si ca are nevoie de ajutor.

RASARIT DE SOAREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum