RASARIT DE SOARE

1

- Promit, Irina! E in siguranta cu mine! am soptit ca raspuns la cuvintele ei, in timp ce auzeam vag cuvintele mamei:

- Mili, sunt cea mai fericita soacra! Tu ne-ai facut viata mai frumoasa. Tu ne-ai salvat!

Cata dreptate avea mama. Mili a readus viata in casa noastra transformand-o in camin...Era Emily, cum imi placea mie sa spun.

Eva m-a imbratisat strans, felicitandu-ma sincer. Insa tot nu am putut sa nu ma intreb daca a ramas cu sechele in urma a ceea ce ii facusem candva, stiind ca anul trecut in noiembrie ea inca mai avea sentimente pentru mine...Oricum chiar daca era asa, nu lasase sa se vada.

Andrei si Adrian m-au felicitat si ei, dand mana barbateste, veseli. Ne-am inteles ca ei sa fie dusi inapoi in oras cu masina mamei, iar noi sa ne intoarcem in sat. Am trecut repede pe la cortul urias ridicat pe campul pe care in urma cu un an si doua luni avusese loc balul. Am zambit usor aducandu-mi aminte de acea zi, ce mi se parea foarte indepartata...cum trecuseram noi de la agonie la extaz in cateva minute...cum hotaraseram noi sa fim prieteni...dupa ce aproape ca o facusem sa iasa definitiv din viata mea...Hm! Atunci am primit prima si ultima palma din partea unei fete...Stiam ca nu se va mai intampla niciodata asa ceva...Aflasem intre timp ca Mili era impotriva violentei de orice fel, si cu atat mai periculos fusese momentul acela...Ea fusese dincolo de limite in acea clipa...

Cortul era impunator, pregatit sa-si primeasca oaspetii. Mili a inspectat tot ce credea ea ca ar conta maine, apoi le-am dus pe Eva si pe mamele noastre acasa. Imi placea situatia creata de Mili. Nunta fara nasi. Prin asta si mamele noastre au inteles ca nu ne doream nici o influenta din partea lor. Noi ne-am organizat nunta exact asa cum am vrut. Stiu ca le-a fost greu! Stiu ca le ardeau degetele sa puna si ele mana pe ceva, stiu ca le ardeau buzele sa-si dea cu parerea, insa au rabdat cu stoicism. Nici Mili, nici eu nu le-am dat ocazia sa-si spuna parerea.

Am urcat in camera noastra si atunci cand am ajuns in fata usii, am ridicat-o in brate, trecand-o pragul la fel cum facusem cu un an in urma, insa acum cu drepturi palpabile, ce odihneau in buzunarul de la piept. Certificatul de casatorie pe care inca nu se uscase cerneala. Emily chicoti vesela la pieptul meu.

M-am oprit in mijlocul camerei noastre, camerei conjugale, de acum inainte. Am lasat-o usor din brate, tinand-o lipita de pieptul meu, sa-i simt bataile inimii, stiind ca de acum inainte inima ei era a mea...Mi-o daruise mie, sub semnatura. Am zambit din nou incercand sa-mi maschez noul val de emotii care a luat nastere in mintea mea. Inca nu asimilam ceea ce tocmai avusese loc. Nu simteam nicidecum acel sentiment de subjugare, de incorsetare, de libertate incheiata despre care auzisem uneori...Nu simteam nelinistea viitorului...era doar iubire, si dragoste, si nevoia de a o proteja, de a o intelege, si de a o face fericita in continuare... Cuprins de asemenea trairi intense, mi-am muscat adanc buza de jos. Am realizat ca fac asta in momentul in care am simtit durerea. Niciodata nu ma mai surprinsesem cu asemenea gesturi...insa aici, in cuibul nostru puteam fi eu...Puteam sa-mi exteriorizez fericirea sublima ce o traiam:

- Esti a mea! Am soptit eu, gatuit de vartejul de emotii. A mea! Doamna Reyn! Mili! Jur sa te iubesc si sa te venerez cate zile voi avea, ingerul meu drag! Sotia mea! Oh! Cat am asteptat clipa asta! Pe masura ce vorbele imi ieseau ca un torent, vocea mea si-a revenit si simteam vibratia din sufletul meu. Nu erau cuvinte goale, nu erau promisiuni desarte, nu erau juraminte goale... era tot ceea ce simteam de un an de zile, adunat si inghesuit in sufletul pe care eu crezusem candva ca-l vandusem diavolului, insa ea il inviase, scotandu-l din haul in care il aruncasem...

- Cris, dragostea mea, te iubesc si imi doresc sa te fac fericit tot restul vietii! Nu voi regreta nici o clipa ca am acceptat sa iti fiu sotie. Esti tot ce o femeie isi poate dori! Vocea ei suna timida, emotionata, ca a unui copil care isi recunostea pentru prima data sentimentele...Ea era inca acel copil in sufletul ei...Stiam ca era purul adevar...Stiam ca ea simtea asta! Si imi doream ca niciodata sa nu regrete ca s-a oprit la mine.