- Ai multe sa-mi povestesti, din cate vad eu. Concluziona ea, insa eu imi cam pierdusem rabdarea. Nu mi-a placut atitudinea ei, si curiozitatea neascunsa de pe chipul ei, asa ca i-am murmurat incet Emilyei sa puna capat. Voiam sa ma vad cazat la un hotel bun, sa ma destind putin printr-o plimbare lunga, pentru ca eram sigur, ca aveam ce vedea in orasul asta cochet, de la poalele muntilor, atat de diferit de Oradea, care, eram sigur ca era de vreo doua ori mai mare.
- Emily, nu acum. Amana pe mai tarziu, te rog. O sa vorbiti cand o aducem pe Irina inapoi.
- Bine, Cris. Kity, vorbim mai tarziu. Iti dau de veste cand ne intoarcem. Stam pana maine...
M-a surprins cat era Mili de docila in tot acest timp, o mare schimbare la ea. M-am asteptat sa protesteze mai ales acum. Si fara prezentari mi-am dat seama ca numele de Kity vine de la Cristina, un pseudonim foarte potrivit pentru verisoara ei, cu care isi petrecuse pana acum vacantele, si am crezut ca va insista sa povesteasca mai multe cu ea.
- Cum adica? Cristinei nu i-a venit sa creada ca Mili, o trimite la plimbare.
- O sa vorbim atunci. Avem ceva de facut. Ramai in zona...raspunse Mili hotarata.
- Dar, Mili! insista cu incapatanare fata, care acum ma privea pe mine, stiind ca eu sunt cel care o tinea pe Mili.
- Serios! Iesim diseara. Pa Kity! Iubirea mea se grabi sa scape de intrebarile si privirile indiscrete ale celeilalte.
Cristina a ramas buimaca in mijocul trotuarului insa nici nu mi-a pasat. I-am luat din nou mana Emilyei, si ne-am indreptat spre parcarea magazinului, unde imi ramasese masina. Cand am ajuns, i-am pus geamantanul in portbagaj si m-am intors zambitor spre zana mea. Irina era in spatele ei, urmarindu-ne atenta. Eram sigur ca imi analiza fiecare gest si fiecare pas. Abia asteptam sa fiu doar eu si femeia mea, insa mai aveam de asteptat, pana sa o am doar pentru mine. Trebuie sa-i las putin spatiu...
- Mili, unde e hotelul? Am intrebat calm.
- Nu ai mult de mers. Uite acolo. La 500 metri de noi. E cel mai nou si mai bun hotel din oras. Asa am auzit.
Mi-a aratat o cladire inalta, cu aproximativ zece etaje, frumoasa, alba, cu geamuri mari, si o interesanta arhitectura. Eram sigur ca aveau conditii foarte bune de cazare.
- Vrei sa ne cazam acolo, draga mea?
- Da. Nu am fost niciodata intr-un hotel...sopti ea, cu un suras incantator.
- Nu ai fost in vacanta undeva la mare sau la munte? Am intrebat eu doar din curiozitate, dar apoi mi-a parut rau, doar trebuia sa fie de la sine-inteles, ca un asemenea om ca si tatal ei nu ar fi avut niciodata bani pentru un concediu, indiferent unde. Asa ca am stiut raspunsul inainte de al auzi pe buzele ei frumoase.
- Nu...
- Vom merge unde vrei tu! Acum mergem sa ne cazam. Am decretat eu, apoi m-am intors spre mama ei, in ochii careia am citit ingrijorare, si sunt sigur ca am interpretat corect, privirea ei, asa ca am incercat s-o linistesc: Irina, nu mai fiti atat de agitata! Nu va face scandal cand va veti intoarce. Sunt sigur de asta!
Am urcat in masina si am facut in cateva secunde cei cinci sute de metri care ne desparteau de hotelul superb in care am ales sa ne cazam. Intr-adevar de aproape era si mai impresionant, cu o arcada sofisticata la intrare si o sala uriasa unde am gasit receptia si un restaurant pe masura. Mili s-a uitat imprejur, curioasa si uimita de frumusetea locului aflat atat de aproape de blocul unde locuise ea.
Le-am lasat pe Mili si mama ei la o masa in restaurant, si eu m-am ocupat de cazare. Am cerut un apartament mare, undeva la etajele superioare. Receptionera, o blonda frumoasa cu trasaturi fine, si zambet stralucitor, m-a masurat din cap pana in talpi, si mi-a arat siragul stralucitor al dintilor.
- Avem un apartament superb la ultimul etaj, cu o superba panorama spre dealuri, sau preferati spre zona cealalta, cu blocuri?
- Spre dealuri cred ca va fi perfect, i-am raspuns zambind.
- Pe cate nopti doriti rezervarea?
- Doar o noapte, i-am raspuns intinzandu-i actul de identitate.
- Pacat, raspunse ea zambind in continuare. Aici aveti cheia domnule Reyn, adauga ea intinzandu-mi o cheia, atingandu-mi in treacat palma.
M-am incruntat usor, privind-o direct in ochi, apoi m-am hotarat brusc sa o scap de ideile care si le-a facut despre mine, asa ca i-am raspuns zambindu-i nevinovat:
- Multumesc, sunt sigur ca logodnica mea va fi multumita de serviciile dumneavoastra. O zi buna, am adaugat ridicand geamantanul, indreptandu-ma spre lifturi fara sa privesc inapoi, simtind insa privirea ei urmarindu-ma. Imi placea hotelul asta. Chiar era elegant, deosebit. In timp ce liflul ma ducea pana la ultimul etaj, m-am gandit la viata fetei care mi-a vrajit inima. Ia sa vedem ce am descoperit eu pana acum! Irina nu era balaurul cu trei capete de care am auzit. Era o femeie care nu voia sa se lase batuta de soarta si care si-a crescut copiii dupa reguli stricte, cel putin pe mezina. Nu i-am cunoscut pe fratii ei, insa nu tare eram curios sa-i cunosc, din cate am inteles Mili nu era foarte apropiata de ei, in schimb o avea pe Cristina care sa le tina locul. Se vedea ca sunt foarte apropiate, si chiar de aceea m-a mirat faptul ca Mili nu a insistat sa ramanem in mijloc de drum sa povesteasca mai mult cu ea. Tatal Emilyei era tata doar cu numele, in rest era un parazit josnic si scarbos, care ar merita sa putrezeasca intr-o puscarie pentru ceea ce a facut azi. Iubirea mea nu a fost in vacanta niciodata, in afara de vacantele de vara petrecute la o jumatate de ora de mers pe jos de mine. Va trebui sa o duc undeva, unde sa savureze sa fie rasfatata. Eu, macar pana la saisprezece ani am fost rasfatat de soarta, am fost trimis in toate taberele si excursiile organizate, am vazut multe locuri superbe din tara asta, si doar intamplarea a facut sa nu ajung si in aceasta zona, care, se pare ca era superba. In alta ordine de idei, abia azi am putut intelege cuvintele iubirii mele, in clipa cand am dus-o in camera mea. Si abia azi am inteles cat de greu imi va fi sa o conving sa-mi acepte darurile. Era obisnuita sa traiasca simplu si modest. M-a durut sufletul pentru ea. A vazut diferenta dintre noi in acea zi. Normal ca a inceput cu povesti cu intretinute si profitoare...O, scumpa mea iubita. Ea nu era nici intretinuta, nici profitoare. De aceea a avut privirea trista cand a vazut-o pe Vera. A vazut diferenta financiara dintre ele si a crezut ca le prefer pe ele. Insa ea mi-a dat totul. Mi-a dat viata. Asta trebuie s-o fac sa inteleaga. Nu imi este datoare cu nimic, eu ii sunt dator pe veci. Ii sunt dator s-o iubesc asa cum merita!
Am intrat in camera spatioasa bine aerisita, cu ferestre largi, cu perdele fluturand usor de la curentul de aer provocat de deschiderea usii. Era perfect si eram sigur ca ii va placea si ei. M-am apropiat de fereastra si am admirat pentru o clipa peisajul. Era superb. Dealurile impadurite strajuiau orasul care se intindea pana la poalele lor. Am ramas o vreme contempland, apoi m-am intors si am deschis geamantanul ei. Curiozitatea ma rodea. M-a ascultat sau l-a umplut cu haine care eram sigur ca nu le va purta, pentru ca voi avera eu grija sa i le inlocuiesc rand pe rand? Cand am dat capacul la o parte, am fost mai mult decat satisfacut. Doar intr-un colt al geamantanului erau doua tricouri lejere de vara, si o jacheta de toamna, in rest carti de scoala si culegeri, plus cateva carti. Le-am studiat repede. Am mai aflat ceva despre ea. Ii placeau cartile de capa si spada. Toate cartile pe care le-a luat cu ea, erau din acest gen de romane. Carti in care inca mai exista onoare si sacrificiu si iubire neconditionata...pe unele dintre ele le citisem si eu candva, demult...
