RASARIT DE SOARE

5

Eram sigur de ceea ce tocmai spusesem. Nu voi putea sa renunt la ea vreodata, indiferent ce decide ea. Dar nu o voi forta sa faca ceva ce nu isi doreste din tot sufletul. In clipa urmatoare, s-a ridicat cu fata senina, cu privirea ei hotarata pe care o cunosteam atat de bine! Privire care-mi amintea de clipa in care a hotarat ca viata mea e mai presus de a ei, acolo in galerie. Stiam ca a luat hotararea!

- Bine, Cris, incercam. Hai sa ii spunem Elisei, adauga ea, si intinse mana spre mine.

- Esti sigura? I-am cautat privirea. S-a hotarat mult prea dintr-o data, ca sa nu ma indoiesc de ceea ce isi dorea ea cu adevarat.

M-am ridicat si eu repede, de indata ce am vazut sclipirea hotarata din ochii ei negri. Va fi bine. Mili va fi bine.

Curand am ajuns in poarta Elisei, Mili tremura usor, si am simtit nevoia s-o linistesc.

- Nu te teme...va trebui sa inteleaga, i-am soptit linistitor, mangaindu-i chipul.

- Nu ma mai tem, a bravat ea. Doar ii aducem la cunostinta ce hotarare am luat, nu?

- Mili, nu incerca sa ma pacalesti. Ochii tai spun totul. Trebuia sa stie, ca uneori era ca o carte deschisa pentru mine. Uneori!

Am intrat in casa. Elisa facea mancare. Era vremea pranzului. S-a intors spre noi, cand ne-a auzit pasii.

- Buna Elisa, am salutat noi deodata. Ce mai faci?

- Buna, Mili, buna Cris, raspunse ea ridicand o spranceana. Cum te simti, draga mea?

- Mai bine, mult mai bine, a raspuns Mili zambind timid.

- Cred ca ati venit cu un scop, din cate vad eu. Sunteti cam incordati. Da, Mili, am aflat si eu ceea ce tot satul stie. As fi vrut totusi sa stiu si eu inainte. Dar, luati loc, serviti o cafea, sau un suc?

- Elisa, nu aveam cum sa-ti spun. Cris m-a surprins si pe mine aseara. Asta nu ai aflat? a incercat ea sa se scuze. Simtea si ea asa cum am simtit si eu reprosul si dezaprobarea din vocea Elisei.

- Sincer, Mili, nu m-am gandit ca e atat de serios. La ziua lui Eric am inteles ca e ceva intre voi dar de la acel ceva pana la logodna e foarte mare distanta. Cristian, esti sigur ca ati facut ce trebuia? Ca nu e mult prea repede? Cum va fi cu scoala?

M-am bucurat ca mi s-a adresat mie direct si nu a trebuit sa intervin eu in discutia lor. Nu voiam sa dau impresia ca nu am incredere in iubirea mea sau in ceea ce spune ea.

- Elisa, sunt absolut sigur. De ce m-am grabit? Cred ca iti dai seama si tu. Dupa cosmarul asta, conceptia mea despre viata s-a schimbat complet si nu mai vreau sa pierd nici o secunda. De aceea am venit azi aici, la tine. In primul rand asa e frumos sa iti spunem ca da, din fericire ne-am logodit, dar am ceva mai important sa-ti spun. Si sper ca vei fi deschisa la minte si nu o sa te impotrivesti. Conteaza foarte mult pentru Mili. I-am cerut sa vina sa stea cu mine, acasa la mine...si ea are ingrozitor de multe retineri. Se teme de reactia ta, de reactia mamei ei...

- Are dreptate sa se teama! Raspunse ea socata uitandu-se urat la mine.

Mili a inceput sa se agite nervoasa si am continuat calm. Elisa va trebui sa inteleaga ca nu hotaraste ea, doar i se aduc la cunostinta noutatile:

- Elisa, nu am venit sa iti cer permisiunea. Am venit sa iti aduc la cunostinta. Am considerat ca e mai bine sa afli de la noi decat sa auzi barfele din sat.

- Cris, nu poti sa faci asta. Daca afla Irina, in ziua urmatoare e aici si o ia acasa. Si ma va lua pe mine la rost. Voi avea probleme cu sora mea!