RASARIT DE SOARE

DE BUNA VOIE SI NESILITA DE NIMENI?

Era destul de tarziu, cand am intrat in camera ei mica si am ajutat-o sa se intinda pe pat...era franta.

- Oh, ce bine e acum, nu ma mai ridic trei zile.

- Te las a te odihesti putin, apoi te duc la mine acasa. De acum in colo vei sta cu mine, am inceput eu nerabdator sa o conving ca va fi mult mai bine acolo.

- Cristian, nu pot sa fac asta! se impotrivi ea, si se incrunta fulgerandu-ma cu privirea.

- Mili, nu vreau sa ne certam. Si nu accept un refuz.

- Nu te mai intereseaza ce spune lumea? Intreba ea mijindu-si ochii.

- Nu.

- Fi rezonabil, dragul meu. Daca afla mama nu mai am ce cauta acasa! vocea ei deveni mai moale si mai blanda, insa nu m-a putut convinge sa renunt la planul meu. Imi doream mult prea mult sa o am acolo, la mine.

- Numai bine! O sa grabim lucrurile asa. Daca nu mai ai ce cauta acasa la tine, imi va fi mult mai usor sa te conving sa te muti cu liceul aici la noi, i-am dezvaluit eu planul meu in totalitate, ceea ce o priveste, cu o mina foarte serioasa.

- Cris, nu am chef de glume. Cobori ea privirea strangand buzele. Se suparase, dar nu m-am dat batut. Trebuia s-o conving cumva.

- Dar nu glumesc deloc.

- Hai sa schimbam subiectul. Nici eu nu vreau sa ma cert cu tine. Mai bine spune-mi cum l-ati gasit?

Nu mi-a convenit ca ea ocolea subiectul asta care pentru mine era totul in acel moment. Era ultima mea batalie, trebuia sa castig. Dupa ce voi reusi s-o duc la mine acasa ea va fi stapana. Ea va fi regina mea. Am inspirat adanc, sa-mi alung dezamagirea refuzului ei. Nu ma voi lasa, insa trebuia s-o iau mai incet. Momentul a fost salvat de Eva care si-a bagat capul pe usa.

- Mili, eu plec in sat...te descurci?

- Da, Eva, du-te linistita, am raspuns eu repede, in locul ei. Ai pregatit totul?

- Da. Sa fiti cuminti! Zambi ea.

Mili a observat aerul nostru conspirativ, insa nu a spus nimic pana nu a auzit inchizandu-se usa de la intrare.

- Cris, ce-a fost asta? a intrebat ea suspicioasa, incruntandu-se usor.

- Nimic, draga mea, nimic ce sa te sperie. Am specificat eu, zambind.

- Deci, tot e ceva, doar ca nu m-ar putea speria...

- Mili, vrei sa incetezi cu analiza fiecarui cuvant si sa te odihnesti? Mergem si noi in sat mai tarziu...

Voi continua cu celelalte planuri pe care le aveam foarte bine trasate in creier. Sa-i pun inelul pe deget, era urmatorul. Si apoi voi readuce subiectul in discutie. Nu vine azi, va veni maine. Nu vreau sa ajung sa ma cert cu ea. Nu in starea asta, cand era atat de obosita si psihic si fizic. Insa ea era deja pornita pe cearta.

- Ai innebunit? Sa ma duc in sat asa cum arat acum? se alarma ea foindu-se sub patura.

- Cum arati? Am intrebat eu cu o mina naiva, ridicand o spranceana.

- Nu stiu, pentru ca nu o lasi pe Eva sa imi dea o oglinda...imi reprosa ea, privindu-ma incruntata. Respiratia ii deveni destul de greoaie, si era nevoie de o mica pauza, pana sa-mi reiau planurile.

- Mili, linisteste-te. Stii ca nu iti face bine sa te enervezi!

- Daca vrei sa ma linistesc, nu mai veni cu aberatii de astea...imi taie scurt vorba.