RASARIT DE SOARE

4

Am tresarit cand a sunat alarma ceasului. Ma simteam odihnit, chiar daca noaptea a fost foarte scurta. Eram entuziasmat si plin de viata. Ziua se anunta superba si fierbinte. Numai buna pentru o baie in lac. O voi vedea in costum de baie. Abia asteptam asta! Ii voi vedea si ii voi atinge pielea frageda...pana atunci insa, aveam altceva de facut si trebuia sa ma grabesc.

Am coborat in graba. Mama era, ca de obicei, treaza si ma astepta cu cafeaua aburinda.

- Buna dimineata, fiule...te vad vesel. Ai dormit bine?

- Neasteptat de bine, mama...Ma grabesc. Vezi ca trimit pe cineva de la ferma sa vina sa faca treaba de la grajduri. Asta nu e o munca pentru Viola...

- Chiar am vrut sa-ti spun. Trebuie sa trimiti pe cineva. Stii ca Viola iubeste caii, dar totusi nu poate face toata treaba. Are doar paisprezece ani.

- Stiu! Am plecat, mama. Vin cat pot de repede. Deja mi-e dor de Mili!

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Targul a fost foarte bun azi. Am reusit sa cumpar ce mi-am propus si am reusit sa vand viteii la un pret neasteptat de bun. A fost o miscare buna sa-i duc acolo. In Oradea insa a durat mai mult si a fost mai stresant. Atelierul ma obosea intotdeauna, insa azi mai mult ca oricand. A fost multa hartogaraie. Multe documente de verificat. Cea mai mare problema a fost ca eram in urma cu comanda si aveam cativa oameni in echipa pe care nu-i interesa ca voi fi nevoit sa platesc penalizari daca nu livrez la termen. Cum ieseam din atelier ei trageau de timp. M-am certat cu ei, m-am certat cu seful de echipa si din nou am avut impulsul sa inchid atelierul. Dar nu aveam cum sa-l inchid acum. Mamei nu i-ar placea...si poate i-ar spune Emilyei...Of! Trebuia sa mai astept cu atelierul! Cand in sfarsit am scapat de acolo am rasuflat usurat.

Acum e acum! Inelul pentru Mili! Nu voiam sa fie ceva scump si ostentativ...nu voiam sa para ca o cumpar, voiam sa fie ceva deosebit. Cunosteam un magazin cu bijuterii unde as putea gasi ceea ce caut. Cand am intrat, inca de la usa am fost preluat de o domnisoara tanara, blonda cu ochii albastri.

- Buna, ma saluta ea, masurandu-ma si zambindu-mi dulce. Va pot ajuta cu ceva?

- Buna, caut un inel mai deosebit...

- Mai deosebit in ce sens? Mai scump, mai ieftin, cu o piatra anume, o culoare anume?

- Aoleu! Sunt atat de multe criterii pentru a alege un inel?

Vazandu-mi dilema, zambi si mai larg.

- In primul rand, spuneti-mi cui vreti sa-i dati inelul?

- Unei fete...am raspuns eu nedumerit de intrebare.

- Sa inteleg ca doriti un inel de logodna?

- Da.

- Poftiti pe aici, va rog.

M-a condus spre vitrina din dreapta.

- Hm! Nu tare m-ati ajutat. Aveti aici o gramada de modele! Nici nu stiu pe care sa-l aleg...

- Care va place!

- Nu mie trebuie sa-mi placa! Ei ar trebui sa-i placa, nu?

Erau acolo inele de toate formele si marimile. Inele cu impletituri de aur, fara pietre. Inele cu pietre, insa si acelea erau o multime de modele...pietrele erau de toate culorile...