RASARIT DE SOARE

PRIMUL?

Nu am reusit sa dorm dupa ce am ajuns acasa. Oricat am incercat. Ii vedeam iar si iar chipul ei palid cu durerea intiparita in ochii aceia negri ca noaptea fara luna. Dimineata am iesit din camera, am schimbat cateva vorbe cu mama, mi-am luat calul si am plecat la padure. Aveam foarte multa treaba. Foarte bine! Imi tinea mintea ocupata si nu ma mai gandeam la ea. Ma fortam sa ma gandesc la cu totul altceva.

Dupa ce au ajuns si Robert cu fratele sau, mi-a fost mai usor. Am lucrat cot la cot cu ei. Miscarea mi-a prins bine si in jurul orei cinci si jumatate am terminat toata treaba. Am ajuns acasa peste aproximativ o ora, frant de oboseala dar multumit de rezultate. Cand m-am uitat in oglinda m-am speriat de mine insumi. Aveam ochii obositi, cu cearcane adanci, si asa, neras, parca imbatranisem zece ani.

- Ce faci, Viola? Pleci undeva? Am intrebat-o, asa intr-o doara, pe sora mea, cu toate ca nu m-am asteptat sa-mi si raspunda.

- Da, plec! Ma duc dupa Baby. A fost la o zi de nastere.

Uau! Sora mea a raspuns! Era ceva nou la ea. Eram obisnuiti cu tacerea ei. De aceea m-a surprins ca mi-a raspuns. Asa ca am continuat discutia din curiozitate, sa vad daca mai raspunde si de data aceasta.

- Cine a avut timp sa tina zi de nastere in cursul saptamanii?

- Elisa...Azi e ziua de nastere a lui Eric.

- Da? Sper ca s-a simtit bine...

- Sunt sigura. S-au adunat o gramada de copii. Cel putin douazeci si cinci.

- Ii plang de mila Elisei. Cred ca nu si-a vazut capul de atata treaba! Salut-o din partea noastra.

- A avut ajutoare. A fost si Eva cu nepoata-sa acolo. Sunt sigura ca s-au descurcat.

Aha! Aici a vrut sa ajunga! De aceea mi-a raspuns la intrebari. Sora mea imi dadea o mana de ajutor...deci nu era atat de inchisa pe cat am crezut. Cunostea situatia din casa...si sigur ca s-a discutat despre mine si nebunia mea...Insa am mai inteles ceva. Am inteles ca mi s-a ivit sansa nesperata sa o mai vad o data. Macar o data, fara sa par ridicol. Fara sa par ca implor.

- Viola, ramai acasa! Ma duc eu dupa Baby!

- Nu e nevoie, Cristian! Nu ma deranjeaza. Vad ca esti obosit...

- Viola, trebuie sa ma duc eu! Am mai apucat sa spun inainte de iesi pe poarta.

"Multumesc, Doamne!  M-ai salvat". Chinul asteptarii a luat sfarsit. Voi vorbi cu ea, pe teren neutru, cu toate ca ma asteptam sa aud ce e mai rau, tot era mai bine decat nesiguranta asta ucigatoare. O sa fac fata oricarei hotarari. Voi pierde cu demnitate, dar o mai vad o data. Imi voi lua ramas bun si ii voi multumi ca m-a ascultat si ca mi-a aratat ca sunt si eu capabil de iubire. Da, indiferent de deznodamant, ea m-a schimbat. Nu voi mai fi niciodata omul care a fost inainte de a o intalni pe ea...Nici nu aveam cum sa mai fiu acel om, acum cand m-au lovit atat de crunt toate relele pe care le facusem. Cum as mai putea face altele? Voi incerca sa-mi gasesc linistea daca voi supravietui despartirii...

Oare in ce stare o voi gasi? Ii voi vedea din nou chipul acela palid? Voi ramane cu imaginea ei chinuita toata viata? Speram sa-si fi revenit cat de cat...O voi vedea in curand...Nu ma mai despart decat cateva ulicioare...Am iutit pasul. Ar fi fost mai bine daca as fi apucat sa ma schimb si sa ma barbieresc...dar ce mai conteaza acum? Oricum s-a terminat. Nu va putea trece peste trecutul meu, si nici nu ma asteptam sa treaca. As fi vrut sa fiu mai odihnit, sa pot sa ma controlez mai bine. Poate, ea va reusi sa-si pastreze calmul...si vom reusi sa avem o ultima discutie. Acum am realizat ca nu stiam multe despre ea. Nu era genul de fata care sa se expuna. Discutiile cu ea nu se asemanau cu niciuna avuta in trecut. Nu stiam ce culoare prefarata are, ce filme ii plac, ce carti, ce o atrage, ce uraste, ce flori, ce animale. Poate e mai bine asa! Nu ma va chinui pe viitor...ar fi fost mai rau daca stiam totul despre ea. Ori de cate ori as fi vazut pe viitor floarea ei preferata, actorii ei preferati as fi suferit mai tare. Ce ciudat! Toate astea le aflam intr-o singura seara petrecuta cu o fata. Aflam tot ce voiam despre ele. Despre Mili, nu stiu nimic! Era o enigma totala. Era unica! Stiam doar ca ma iubeste! Stiam ca nu ii place sa profite, ca e incapatanata. Nu a vrut nici macar sa-mi spuna ce zodie este. Cred ca nu as fi surprins sa aflu ca este Scorpioana. Credeam in zodii si eu ma recunosteam in zodia mea. Nu credeam in horoscop si nu voi crede niciodata. Insa trasaturile ce le-am descoperit la Mili erau ale unui Scorpion. Care este trasatura de baza a unui scorpion? Pasiunea! Razbunarea. Nu am avut de-a face cu fete din aceasta zodie...Hm! Mili ar fi capabila de razbunare daca i s-ar da motive. Insa aici nu era cazul. Nu i-am gresit cu nimic. Pur si simplu nu poate sa treaca peste trecutul meu sau pur si simplu ii este frica...pentru viitorul ei.