RASARIT DE SOARE

3

Am apucat-o de mana si am tras-o dupa mine spre masina. Aveam exact aceeasi stare de nervi ca si in seara balului cand soarta ne-a fost pecetluita, cand ea imi spusese ca nu ma incadrez in standardele ei. Ce ironie! Nu ca ma incadram in standardele ei, ba, in ochii ei eram mult desupra standardelor ei! Ma ridicase undeva sus de tot. Nebunie curata! In mintea ei, ea nu se ridica la standardele mele! Of! Of! Of! Va trebui sa am grija de acum inainte.

Am urcat in masina si am trantit portiera nervos, surprinzand-o pe Mili tresarind puternic. M-am intors spre ea si am privit-o lung. Asadar, eu eram motivul a zeci si zeci de seri petrecute ingropata intre manuale!

- Te rog spune-mi ca nu ti-ai facut griji pentru mine! te rog, Mili! Vorbeste!

Stiam ca nu o va face! Stiam ca nu va minti! Insa eu imi doream in acel moment sa ma minta! Pentru ca simteam ca o iau razna! Asa va fi de fiecare data! I-am ridicat barbia, facand-o sa ma priveasca, asteptand sa ma minta! Asteptand sa ma linisteasca, insa ea nu spuse nimic si am citit clar in ochii ei ca nu o va face.

- Incredibil! Emily, asta a fost grija ta! Ce voi spune eu! Ai crezut ca voi fi dezamagit daca nu iei bacalaureatul! Sau daca nu iei bacalaureatul cu nota mare. Pentru ca banuiesc ca nu ai indraznit sa te gandesti ca nu il vei lua. Oh! Scumpa mea! Nu pot sa cred! Nu stiu cum s-a intamplat asta! Tu sa-ti faci griji? Insa banuiesc ca prin cuvintele mele si incredrea mea in tine atat de vadita, te-am facut sa gandesti asa! Imi pare rau daca asa ai simtit...foarte rau imi pare! Acum nu mai am ce face! Fapta-i consumata! Azi trebuie sa ma tin de cuvant. Megem in Maramures!

- Poftim? Uimirea ii era mai mult decat vadita. Ea chiar nu se asteptase sa-mi amintesc de acele cuvinte? Sau nu se asteptase s-o fac?

- Iti mai aduci aminte ce am spus vara trecuta cand am fost acolo? Am promis cuiva ca in clipa in care am rezultatul examenelor ma duc acolo!

- Ai innebunit, Cris? Nu ma duc nicaieri! Nu vreau sa ma duc! Si nu ma poti forta! Lacrimile i s-au oprit instantaneu si ea m-a privit atat de contrariata incat m-a pus pe ganduri.

Oare ce o facea sa nu-si doreasca sa revada locurile natale? Eram sigur ca nu era Irina! Atunci ce o oprea? Simtea totusi ceva pentru acel baiat si nu voia sa-si zgandare sufletul? Asta sa fie? Am simtit din nou ghimpele geloziei infingandu-se in capul meu.

- Nu imi calc cuvantul. Daca nu vrei sa vii cu mine, te duc la apartament si ma duc singur. Dureaza sase ore maxim. Am hotarat eu, fara sa clipesc.

Era vorba de mandria mea de barbat. Aranjasem deja intalnirea. Nu aveam cum sa nu ma duc. Nu voiam ca cei de acolo sa afle prin telefon. Voiam sa vad fata lui Alex cand ii voi spune rezultatul senzational al femeii mele.

Mili m-a privit in ochi si am fost sigur ca a vazut hotararea din ochii mei si, spre marea mea uimire, a cedat ea, fara sa mai obiecteze.

- Bine! Mergem. Dar mai vreau sa vad o data listele.

- Asa te vreau! Inima mi-a revenit. Poate ca ea chiar nu simte nimic pentru Alex. Poate ca avusese alte planuri pentru ziua de azi. Poate ca ar fi vrut sa facem altceva. Am asteptat putin sa vad daca se intristeaza sau daca pot citi altceva pe chipul ei, insa nu avusese nici un alt gest in afara de emotia unui asemenea rezultat, asa ca am continuat: Hai sa ne grabim.

Am lasat-o o clipa inainte sa savureze momentul. Era rezultatul muncii ei, si ...a mandriei mele. Acum, ca s-a linistit, putea sa se uite mai bine la rezultate. Si-a cautat colegii pe liste si am vazut surprinderea de pe chipul ei cand a vazut rezultatul lui Andrei.

- Vezi, Mili, cat de mult conteaza sa-ti controlezi emotiile? Nu totdeauna elevii de nota 10 reusesc in viata!

Asta trebuia sa-i intre in cap in acel moment. Ea trebuia sa inteleaga ca nu-mi doresc decat ca ea sa fie fericita, nu-mi doresc un geniu acasa. Atat! indiferent ce va alege sa faca, eu o voiam pe ea si nu trebuia sa-mi dovedeasca faptul ca ma merita, stiam mult prea bine ca eu sunt cel care nu o merit pe ea. I-am urmarit apoi reactia cand a vazut lista cu cei respinsi. Se incordase usor, si isi stranse buzele. Diana nu luase examenele. Cobori capul, intristata! Asta era culmea! Sa-i para rau pentru ticaloasa de Diana. Daca incepeam cu tonul pe care-l aveam in cap, probabil as fi ajuns la o usoara discutie in contradictoriu cu Mili, de care nu aveam nevoie, asa ca am rostit monoton, destul de incet, ca vocea mea sa nu fie auzita de urechi indiscrete.