RASARIT DE SOARE

2

- Daca insa ai fi dat de inteles ca totul s-a intamplat din greseala, si ca nu asta ti-ai dorit, as fi plecat, probabil. Nu as fi vrut sa iti fiu o piedica...nu as fi dat vina pe tine...o asemenea situatie e creata de doi oameni...nu m-ai fi violat, nu? Deci e si responsabilitatea mea sa am grija...Oricum ar fi fost, nu l-as fi omorat...ar fi fost copilul tau...Cris...l-as fi adus pe lume, indiferent de consecinte, si l-as fi iubit...Si i-as fi spus ce tata minunat are...

Cat de simplu gandise ea. Si cat de profund ma atinsese pe mine! Ce diferenta intre situatii...Ce diferenta intre ele...intre Ana si Mili! cata puritate si curatenie era in sufletul imaculat al sotiei mele...si cata perversitate si inselaciune era in inima Anei! Eram sigur ca Mili nu s-ar fi folosit niciodata de un copil pentru a ma tine langa ea. Mama avusese dreptate in legatura cu copilul. Mili nu mi-ar fi omorat copilul, insa nu l-ar fi obtinut niciodata cu intentia de a-mi forta mana.

Oh! Doamne! Ce durere aveam in piept! Pentru a-mi ascunde emotia incredibil de dureroasa, cand am inteles, inca o data, cu toate ca nu mai era nevoie, ce comoara tineam in brate, mi-am aplecat capul si am sarutat-o lung, stiind ca ea inchidea ochii de indata ce buzele noastre se atingeau, insa, nu m-am asteptat ca nodul care imi urcase in gat, fara sa il mai pot opri si fara sa mai am puterea sa incerc macar sa ii opresc ascensiunea, sa ma blocheze total. Mi-am simtit ochii umplandu-se de lacrimi tradatoare, si le-am simtit evadand din ochii mei inchisi. Si una dintre picaturile reci a cazut pe obrazul ei, incalzit de sarutul meu pasional. Mi-am dat seama ca simtise atingerea ei rece, in momentul cand sotia mea a deschis ochii brusc, oprind sarutul nostru. I-am deschis si eu, alarmat, stiind ca ea isi va da seama ce se intampla cu mine si va incerca sa afle de ce avusesem reactia asta atat de neobisnuita. Prea tarziu! Mili s-a desprins de mine, pentru a ma putea privi cu atentie.

- Cris...am spus ceva gresit? a intrebat ea incet, incruntandu-se...

- Nu, ingerul meu nepretuit, i-am raspuns eu inecat de nodul care refuza sa coboare, ducandu-mi mana la ochi, strangandu-mi baza nasului, cu doua degete. Citisem undeva ca daca faci asta, astupi canalele lacrimare, si deci opresti izvorul, si mi-am strans buzele, rusinat ca am fost surprins in starea asta, apoi am continuat la fel de ragusit: Doar ca cele spuse de tine...imi demonstreaza inca o data, de parca mai era nevoie, ca nu te merit, ca nu merit iubirea ta curata...eu m-am indoit de tine...in acea zi...

- Nu te-ai indoit de mine, dragul meu, altfel nu te-ai fi gandit sa incerci sa ma determini in felul asta sa raman...Banuiesc ca Maia te-a influentat sa iti schimbi gandul...sa ia o alta intorsatura...Cris, sincer...Stiu ca iti aduci aminte cum a fost saptamana aceea. De cate ori as fi mers mai departe...fara sa-mi fac griji ca s-ar putea intampla sa raman insarcinata. Nici macar o data nu m-am gandit ca ar trebui sa ma feresc cumva de asta...poate ca in subconstent as fi vrut sa se intample...nu stiu...un lucru este absolut sigur: daca mi-ai fi dovedit ca ai facut-o intentionat, ai fi avut o surpriza...

Uau! Ce explicatie logica! Da! Puteam s-o luam si asa! Logica ei era buna. Tare de tot! Emily isi gasea intotdeauna cuvintele...stiam ca nu ma amagea! Stiam ca ea chiar asa ar fi facut. Apoi m-am hotarat brusc. Vreau copii. Vreau multi copii cu iubirea mea:

- Emily Reyn, stii ca de maine seara nu mai iei nici un medicament de contraceptie!

- Si cum ramane cu facultatea...

- O faci! Nu renuntam la facultate. Exista forma de invatamant la distanta. Nu mergi in fiecare zi. Si eu am terminat aceeasi facultate, stiinte economice, deci te pot ajuta. Dar vom incerca de maine...asa-i?