RASARIT DE SOARE

1

Dupa ce in sfarsit si-a deschis toate cadourile, si s-a linistit, a venit randul nostru sa le deschidem pe ale noastre. Am desfacut prima data cadoul de la mama. Un pulover cu motive de Craciun la fel ca al Emilyei. I-am zambit mamei in semn de multumire. Biata mama, nu am vazut-o atat de fericita de foarte, foarte mult timp. Nici nu am observat cand Viola mi-a sarit in gat fericita.

-Multumesc! multumesc! multumesc! Cristian, mi-a soptit ea la ureche in culmea incantarii. O reactie absolut adorabila.

In sfarsit a venit randul sa deschid cadoul de la iubita mea. L-am lasat la urma pentru ca am vrut sa-mi prelungesc emotia. Ne-am luat amandoi cadourile in mana. Doua cutiute mici cu numele noastre scrise pe ele. Ne-am asezat pe covorul gros din fata bradului. O priveam pe fata din fata mea cum isi musca buza plina de emotie, cu un zambet timid. Nu era emotia pentru cadoul ei ci era emotia pentru cadoul din partea ei.

Nu am mai prelungit momentul. Ne-am desfacut incet cadourile, incurcandu-ne in legaturi. Am dat de-o parte hartia rosie si am ramas cu o cutiuta neagra in maini. Nu o mai priveam pe Mili. Ma uitam la cutiuta lunguiata, din carton negru. Am ridicat capacul si am incremenit. In asternutul de satin negru era asezata o bratara argintie barbateasca, intoarsa cu partea interioara spre mine ca sa pot citi inscriptia frumos gravata. Data si ora la care noi ne-am intalnit prima data. Am privit-o socat, si abia atunci am observat ca si ea avea acelasi sentiment intiparit pe chip. Stupoare! Soc! Surpriza! Se uita la obiectul din mana ei, apoi se uita la mine, si din nou la mana ei, inghitind in sec, muscandu-si buza.

- Incredibil! am auzit ca prin vis vocea mamei.

- Da! Incredibil! Eu sunt sigura ca nu am spus nimanui! Vocea lui Mili era ragusita si usor tremurata. Cristian, vorbesc cumva in somn? Ma intreba ea, zambind.

Asta a fost momentul in care m-am dezmeticit si i-am raspuns hotarat.

- Nu...iubire, singura data cand ai spus ceva in somn a fost atunci cand ai avut cosmaruri si m-ai strigat. Jur! Nu am stiut unul de altul. Altfel nu am fi avut exact aceeasi reactie! Multumesc, iubirea mea! Acum sunt sigur ca-ti place cadoul. M-am ridicat sprinten de pe covor si am ajutat-o si pe ea sa se ridice, apoi am luat-o in brate plin de exaltare: Multumesc! Multumesc! multumesc! Emily Lara, te iubesc! Am exclamat eu int-un acces de fericire extrema, apoi am sarutat-o cu sete, fara sa-mi pese ca ne vedeau fetele.

- Si eu iti multumesc dragostea mea. Ma ajuti sa mi-o inchei? Ma intreba ea inca foarte emotionata intinzand incheietura mainii ei fine, brazdata de firisoare subtiri albastre in care se simtea pulsul agitat. I-am incheiat bratara zambind, stiind ce furtuna starnesc atingerile mele in trupul ei splendid si i-am intors palma, observand cat de bine ii scotea in evidenta pielea catifelata. Era atat de frageda si frumoasa femeia mea! Doamne! Iti multumesc pentru ea!

A fost cel mai frumos si mai vesel Craciun. De data asta, aceasta sfanta sarbatoare a fost la fel de noua ca si pentru iubirea mea. Nu mai avusesem seri de ajun atat de frumoase niciodata. Mama ne privea cu ochii sclipind de fericire. Viola era vesela cu cadourile primite in brate si Baby facea piruete in mijlocul casei. Rochita de printese era fabuloasa. Daca Mili va hotari ca vrea o cariera in design vestimentar o voi sustine cu toata increderea. Chiar voi incerca s-o indrum in directia asta. Era pacat sa se risipeasca asa un talent. Avea dreptate. Asta era talentul ei! Insa nu era momentul sa intervin acum. Ea trebuia sa termine liceul, si abia apoi vom vorbi despre viitorul din design vestimentar. Nu imi doream sa o stiu ocupata, si sa nu mai fie tot timpul langa mine, trup si suflet, nu imi doream sa isi bata capul cu comenzi, cu muncitori si cu tot stresul inclus in orice afacere, insa Mili nu era persoana care sa stea acasa. Doar daca vom avea copii. Cred ca asta ar fi singurul motiv! Speram din tot sufletul sa-si doreasca sa avem copii cat mai repede dupa nunta. Imi doream copii! Chiar nu bravasem candva, demult, cand ii spusesem Anei ca imi doresc copii si ca sper ca voi fi un tata bun.