RASARIT DE SOARE

13

- A fost virgina cand s-a intamplat asta? Sau si-a pierdut mintile de tot, si deja...

Nu m-am asteptat la aceasta intrebare atat de directa si de intima. A fost randul meu sa fac o pauza, sa-mi revin.

- Da! A fost! Am raspuns scurt, cu o durere uriasa, si un regret la fel de urias. Marele meu regret!

A urmat din nou o pauza...simteam durerea ei de mama. Respiratia ei se auzea suieratoare, si mi-o puteam inchipui lipindu-si pumnul de pieptt intr-o mare deznadejde...Irina era mama! Copilul ei fusese in pericol...iar ea fusese data la o parte...

- Imi garantezi ca ea acum e bine, in afara de inima ei slabita? Psihic vorbind? A intrebat ea incet.

- Da! Am raspuns la fel de scurt, desi am fost tentat sa-i spun cu lux de amanunte cum si-a revenit atat de rapid, insa nu stiam cat timp avem la dispozitie si inca nu am aflat ce a hotarat.

- Uite cum facem! Ne intalnim la cafeneaua din magazinul universal. Mili stie de care vorbesc. Voi incerca sa fiu cat mai obiectiva posibil...insa nu stiu cum vor decurge lucrurile. Cu liceul e foarte periculos sa se transfere. E in ultimul an!

- Va promit ca o voi ajuta cu tot ce pot sa ia bacalaureatul! Am izbucnit in momentul in care am inteles ca exista o posibilitate ca Irina sa cedeze si sa mi-o lase mie. Credeti-ma! Ii va fi mai bine cu mine! Credeti ca in preajma tatalui ei va fi mai bine? Dumneavoastra aveti un loc de munca in trei schimburi...urmeaza stresul cu bacalaureatul...O pot ajuta...Departarea de mine i-ar face rau...Stiu ca ar suferi...si stiti asta si dumneavoastra, ati iubit si dumneavoastra...Stiti cat suflet pune ea in tot ceea ce face...Sunt sigur ca o cunoasteti...in unele privinte mai bine decat mine...

- Nu-mi veni tu cu din astea, nu o pune pe ea la inaintare, stiu ca tu iti vezi doar interesul tau! Sa schimbi liceul in ultimul an poate fi la fel de stresant, ca si departarea de tine, e la fel de periculos! Schimba profesori, schimba colegi...schimba mediul...Mili nu se acomodeaza usor...Iar tu niciodata nu vei stii tot ce simte ea...Nu-ti va spune niciodata daca sufera...Nu isi plange niciodata de mila...Cu asta va trebui sa traiesti...cu gandul ca ea s-ar putea sa sufere iar tu sa nu stii adevarul...

- Stiu si asta! Dar nu se poate compara...Va rog, doamna Irina, va rog, pentru Mili! Am implorat eu. Eram deja dispus la orice, indiferent ce imi cerea mama ei, doar sa am linistea ca Mili va fi bine, ca Mili va fi cu mine. Stiti ca Mili nu ia hotarari in pripa! Stiti ca e cu capul pe umeri! Stiti cat de hotarata este! A fost in stare sa se sacrifice pentru mine! Nu o intereseaza ce urmari pot fi intr-o situatie sau alta! Are un curaj nebunesc! M-am inflacarat eu, ca de fiecare data cand vorbeam despre iubita mea.

- Stiu asta! Doar a avut curajul sa se logodeasca cu tine si sa se mute cu tine, nu? Iti trebuie curaj sa iei hotarari atat de importante fara sa ma intrebi. Stia ce urmeaza!

- Da! Stia ce ar putea urma! Asta a fost singura ei teama! Nu s-a temut de mine, sau de familia mea care o adora, cand a luat hotararea sa vina sa stea cu mine, insa s-a temut de dumneavoastra si a sperat sa gaseasca intelegere. A sperat ca veti intelege din scrisoarea ei. Toata saptamana trecuta a fost extrem de tensionata.

- Baiete, iti dai seama la ce ai expus-o? Ce spune satul? Va fi aratata cu degetul! Daca nu este deja aratata cu degetul! Vocea ei era din nou otel rece...A gasit un nou motiv sa aiba retineri. Am zambit in sinea mea! Ea, Mili a mea, sa fie aratata cu degetul in satul asta?! Ce gluma! Era deja venerata de toate mamele baietilor care au fost in pericol in seara de sambata.

- De asta sa nu va faceti griji! Mili are satul la picioarele ei! E printesa in satul asta...nu exagerez!

- Adica?