RASARIT DE SOARE

ACEIASI?

E iar sambata seara. Azi am avut o zi grea de munca. In sfarsit e sambata. Imi placeau zilele de sambata in general. Sambata, seara de discoteca in sat. Nu tare aveam chef sa ma duc. Aceleasi persoane, de ani de zile. Aceleasi fete. Aceiasi baieti gelosi si aceleasi fete dornice. Nu am scapat nici una. Daca sunt mandru de asta?! Nu. Nu sunt mandru, dar nu am ce face. E atat de usor sa le cuceresti. Ajunge o privire, un gest si iti cad la picioare la fel ca si fluturii de noapte cand ating lampa fierbinte. Nu sunt mandru dar simt o satisfactie cruda. Abia saptamana trecuta imi hranisem vanitatea si pofta de a face rau. Ii dadusem lovitura de gratie unei fete din Oradea...Mmmm! Ce bine m-am simtit! Mi-am potolit setea cu lacrimile fetei care plangea dupa mine, lovita puternic in inima. A fost una dintre cele mai reusite lovituri, si acum eram satul. Urma sa-mi caut urmatoarele victime, insa nu azi. Nu aveam chef azi.

E sambata, si ma gandesc daca sa ma duc la discoteca sau sa ma duc in Oradea la Ana. Da. Ea e rezerva. Ea e refugiul meu. Daca o iubesc pe Ana?! Nu! De asta sunt sigur. Nu am iubit niciodata. In inima mea erau doar mama si surorile mele. Nimeni nu mi-a facut inima sa bata. Daca am dorit pe cineva? Da. Dar nu s-a intamplat sa nu-mi satisfac pofta.

Daca mi-am dorit ceva? Da. As fi vrut sa nu plece tata. As fi vrut sa fim o familie, as fi vrut sa scap de povara asta care-mi apasa umerii. Totul a ramas pe spatele meu. Afacerea lui, casa lui, gospodaria lui... dar m-am consolat demult. Singurul semn de la el erau banii din conturile noastre de care nu voiam sa ma ating. Nu voiam banii lui, voiam ca el sa nu fi plecat niciodata.

E sambata...o sa ma duc totusi in sat. Da. Asta am sa fac...azi ma duc in sat la discoteca si o sa incerc sa ma distrez, atat cat pot sa ma distrez acolo. Ana sa mai astepte...

- Cris, a venit Eduard, imi striga Viola din usa.

Eduard, cel mai bun prieten pe care il poate avea cineva. Eduard, cel care a fost langa mine indiferent ce am facut. Eduard a fost singurul care m-a iertat pentru ce i-am facut. Eduard, cel care ar sari in foc pentru mine.

- Vin acum.

Am intrat in camera de zi si am dat mana cu fratele meu de cruce.

- Ce faci, frate? Te plictisesti acasa?

- Salut, Cris, ai chef de discoteca azi, sau ce vrei sa facem?

- Discoteca aici in sat, sau in satul tau?

- Aici. Nu are rost sa facem kilometri pana la mine pentru aceeasi muzica.

- Ha! Ai dreptate. Aceleasi puicute fardate... cu ce ai venit?

- Ca de obicei, cu motocicleta.

- Asta inseamna ca nu bem o bere?

- Ba da, cum sa nu bem? Daca intrec masura dorm aici la tine. Nu ar fi prima data, nu? Ai mai fost pe la Ana? Am vazut-o ieri in Oradea.. ea nu m-a observat, era foarte visatoare. E inca indragostita de tine, frate... o mai chinui mult?

- Eduard, inca nu sunt hotarat ce sa fac cu relatia asta cu Ana. De fapt, ce relatie? Nu e o relatie, dar, dintre toate celelalte, ea cea mai haioasa. Nu se supara niciodata. Dar hai sa lasam asta... sunt gata de plecare.

Sambata seara...discoteca in sat...aceleasi fete... aceiasi actori. Muzica buna. Dar ceva era nou... Nu stiu. Simteam ca ceva e diferit. De ce simteam asta? Habar nu am, dar era ceva nou in aer. Sa spun ca aveam o presimtire? Nu, nu credeam in asa ceva!

- Cris, ce e cu tine? Nu esti in apele tale.

- Nu stiu. Am asa o stare ciudata. Hai sa iesim putin. Mergem in bar la o cafea.