Până ce lumea mi s-a vărsat în ochi mârșavă,
Nu mârșavă cu mine, ci cu ea însăși, cu Dumnezeu...
Nu mi-am dat seama că rugăciunea înseamnă
Plată multor păcate, chiar peste amestecul meu.
Ce frumos este să devii un răscumpărător pur
Ce dinastia oamenilor o continuă prin bunătate
Chiar în acest context planetar definit în obscur
Să creezi din inimă, inimi mai calde, luminate.
Vezi tu, chiar de aurul biserici pare tare opulent
Și de-ar fii o biserică construită din diamante
Tot n-ar acoperii lucrarea veșnicului sfânt trident,
Toate-s de la El și nimic nu preluăm în eternitate.
Biserica este pur și simplu un centru de gravitate
Ce pulseasa, deși la mai puțini, cuvântul adevărat
Pentru care nici litera din Sfântă noastră carte
Nu și-a mai păstrat valența și psalmul său curat.
De toate bogățiile furate ni s-ar arăta drept furate,
De toți hoții ni s-ar împletii în țesătura hoției,
De-am știi că Biserica mai construiește prin sate
Am mărșăluii împotriva Ei ca-n vremea revoluției...
N-am condamna cum condamnăm, nu instituția,
Ci sânul Bisericii Ortodoxe, pe numele-i adevărat,
Mafiotul de profil, ce și-a consemnat prezumția
Oferită de popor, mai concret cea de nevinovat.
Vedeți voi, o valoarea precum Ortodoxia noastră
Nu merită batjocorită din interior, ori din afară
Când sub norii albi și perdeaua pură, albastră
A rămas singura casă ce într-adevăr ne apără,
Noi dăinuim prin ea, ea prin noi, peste veacuri,
Așa a fost și așa este, dar trebuie conștientizat
Că dacă pierdem această casă plină cu leacuri
Sufletul nostru ar râncezii în muguri de păcat.
Ruga noastră e importantă, dar rugăciunea lor...
A celor din Biserică, este crucială pentru neam.
Deci roagă-te din suflet pentru binele sufletelor,
Pentru înțelepciune, nu ferire de pagubă, de ban...
