Înc-o carte tot degeaba

Fi-mi

Te-am învățat pe din afară și te-am uitat pe bucăți
Câte o bucată pentru o bucată de inimă frântă
Cu câte un păcat pentru-o privire sfântă
Care se bifurcă în triste,iconice părți.

Singurătatea a fost singura ce binele mi-a vrut
Însă nu mi l-a dat,și m-a lăsat pendulând
Între Hades și pericol, suspinând
Lăsându-mă să cad, și-am căzut...

Ca și tine când ai plecat și ai lăsat un gol
Și un gol va fi mereu,mereu păcătuind
În vidul amorțirii,cu lacrimi plătind
Cu picături de ploaie în tente de formol.

Și ori îmi moare inima, ori oamenii din ea
Căci durerea cere să fie trăită
La fel cum ți-am cerut să fiu și eu iubită
Și-n schimb mi-ai oferit indiferența ta.

Căci mi-e dat să mă smulg din priveliști prematur
Cu sufletul viciat și nepregătit
Cum mi-e dat să plec din iubire când mai am de iubit,
Dar moartea mă cere ca să îi dau contur.

Și-am nevoie de tine să-mi salvezi speranța
Care se zbuciumă în 'imposibil' și-n 'neputință'
Lăsându-și doar urma ca s-o am cunoștință
Și pe zi ce trece ne mărește distanța.

Am nevoie de tine să-mi resuscitezi respirații
Piele pe piele,ce păcat minunat!
Dar a trecut așa de mult și parcă l-am uitat,
Dar îl citim la noapte-n tainice constelații.

Amândoi pentru iubire ca doi nebuni martiri
Pentru dorință,sânge și chinuri albastre
Ca venele ce pulsează în bătăile noastre
Te aștept astă seară...doar vino și fi-mi!