Apusul se revarsă,lumina se tot pierde...
Pe duşumeaua rece ea doarme obosită
Luna aşteaptă stinsă pe cer cu stele negre
Păzind din neant drumul ce duce la iubită...
Băiatul cel înalt cu ochii verzi şi luci
Despică umbrele din noaptea amorţindă
În ţintirim priveşte-n treacăt sumbre cruci
Inima-i zvâcneşte,pasul se agită...
Aleargă,abia răsuflă,sufletul îl doare,
Zăreşte geamul spart al vechii case
Câte-amintiri,secrete-amăgitoare
Umpleat-au cu venin a sângelui său vase!
Deschide uşa,se-aruncă în genunchi
Cu-o mână-i mângâie obrajii pali
,,Trezeşte-te, tu soarele meu cald,
Din visul vieţii mele nu vreau ca să dispari''
O lacrimă o udă,o voce o alină,
Un suflet plânge-n taină pentru ea,
Aude,vede,simte,dar trupul ei e smirnă!
Şi simte cum se-nalţă pentru a stinge-o stea...
Dar nu!,,Oh,înger,te trezeşte!
Plecarea ta e-o spadă ce îmi străpunge-amorul!
Şi stiu că mă iubeşi!Ţi-e teamă?Doar iubeşte!
Căci dragostea e astrul care despică norul!
Mă părăseşti iubito?Eu pot să vin cu tin'!
Tu vrei să zbori pe-a chaosului cale?
O viaţă mai frumoasă,iubire şi dulceaţă
Îţi dăruiesc eu, nu lume-amăgitoare!
Ce-i viaţa ?Ce e moartea?Doar taine neînţelese...
Însă amorul meu e pur,e-adevărat!
Oh,haide,vin' cu mine,durerile ni-s şterse!
Eşti obosită?Întinde-te pe pat...''
Fata deschide ochii şi mâinile-şi înalţă
De după gât îl luă,înfiripând surâs,
,,Oh,dragul meu,plecaseşi şi-acum îmi eşti în faţă!
De ce sunt eu aicea?Of,de-ai stii tu cât am plâns!''
În vadurile negre,sub cerurile pale
Înmărmureşte lacrima şi dorul,
Iar sufletul ce gustă a vieţii ape-amare
Cunoscut-a -n urmă ce taină e amorul.
