Aș vrea să fiu din nou nemuritoare
Cu stele și planeți să dănțuiesc,
Să mă îmbrac în raze și culoare,
Mi-e dor nebun din nou să te iubesc!
Aș vrea iar muză să-mi mai fie Amor
Și tu poemul meu neomenesc
Ce azi îmi strigă crud, dojenitor
Că îmi e dor din nou să te iubesc!
Tresar când văd îndrăgostiți în parcuri
Și trubaduri prin nopți cum hoinăresc.
Adânc ca și azuru-n cer albastru
Mi-e dor ca iar să mi te mai iubesc!
Visez la vremea-n care infinitul
Îmi surâdea c-un aer nefiresc
Și se oprea în orologii timpul,
Mi-e dor, mi-e dor din nou să te iubesc!
Mi-e dor ca ochii tăi desprinși din astre
Să îi privesc așa cum o făceam,
Și astăzi, când îmi ești așa departe
Mi-e dor de vremea-n care ne iubeam!
