https://faracerneala.wordpress.com/2016/02/05/tren-de-noapte/
Îmi zgârie retina lumini de felinare
Auzi cum doarme orașul în molcoma lui comă?
Ah, moartea și iubirea, azi au aceeași formă,
Când funigei de viață plutesc spre-ntinsa zare!
Și doar rumori de tocuri, și doar mizantropie,
Iubite, cât de stins orașul se îngroapă
Atins parcă de moarte cu mâna ei beteagă...
Când cinic ne-necăm în vis și nebunie.
Hai să lăsăm în urmă orașele cavou,
Cerșesc cuprins de viață inimele albastre,
Ne-om arunca în tren fantomă-n noapte
Și visul ni l-om da la controlori.
Să fie noapte-n trenul fără nume,
Ce-ascunde prin perdele iubirile de foc,
Iar buzele să ne încingă joc
Și nimeni să mai știe a noastre urme.
Și luna ne-o privi pe la ferestre
Și-om trece munți, și mări, și-om trece nori
Și ne-om jongla cu-ai dragostei fiori
Și Zeppelin suna-va-ne-n ureche
Să batem noaptea-n gongul din poarta nemuririi,
Uitând itinerariul ce-n veci nu l-am știut
În setea de amor și neștiut
Ne-o pierde urma burgul isteriei...
Dar ah, șuieră-n noapte pierdutul tren fantomă
Cu geamuri străvezii și simfonii poeme,
Duc beznă și iubire vagoanele-n tăcere
Și-aici, în mica gară, e numai vânt și humă.
Auzi cum doarme-orașul în molcoma lui comă?
Doar funigei de viață plutesc spre-ntinsa zare
Îmi zgârie retina lumini de felinare,
Ah, moartea și amorul, azi au aceași formă!
