FIRUL VIETII

7

- Oare?

- Doar nu ai de gand sa traiesti cu indoieile astea! O sa te distrugi! Iti vei distruge casnicia...Indoielile astea te vor consuma...Iar trebuie sa-ti spun sa traiesti clipa! Mili, el are o scuza pentru ceea ce a facut in vara asta! O explicatie medicala! Daca nu s-ar fi intamplat accidentul, el niciodata nu ar fi atins alta femeie!

- De ce esti atat de sigura?

- Cum de ce? Doar i-ai aflat si tu gandurile! Ai gasit tu acolo ceva ce sa-ti dea de inteles ca el se gandea la altcineva in afara de tine?

- Nu...

- Ei, vezi!? Doar tu existi pentru el.

- De ce il aperi, Eva?

- Pentru ca il cunosc atat de bine! Mili, tu trebuie sa incerci sa nu te mai gandesti la lunile ce au trecut!

- Dar nu pot sa nu ma gandesc, Eva! Tu ai putea s-o faci?

- Nu stiu! Habar nu am!

- Vezi? Tu ai avut nevoie de ani de zile sa poti trece peste ceea ce ti-a facut el.

- Dar as incerca, Mili! Pentru binele meu as incerca! L-as lasa sa incerce iar, si iar si iar...Mili. Asta ai tu de facut! Nu este la fel ca si atunci cand mi-a facut-o mie! El te vrea pe tine! Atunci el hotarase ca nu ma mai doreste...Lasa-l sa se apropie de tine! Nu te inchide in fata lui...Nu pierde timpul cu trecutul...Lasa-l acolo...El nu a fost el in vara asta! El a fost un pustan de optsprezece ani, inchis intr-un corp de trezeci si opt.

- Si iar trebuie sa te intreb: de ce il aperi?

- Iti jur, Mili, pe ce vrei tu, ca nu e ceea ce crezi tu! Iti jur ca il iubesc pe Eduard...Mi-a trecut! Serios! Dar vreau ca tu sa fii bine! Vreau ca tu sa-ti revii! Imi pot inchipui ce e in sufletul tau...Imi pot inchipui prin ce ai trecut, daca ai ajuns sa vrei sa mori, Mili! Dar daca Dumnezeu a dat sa nu se intample, si Dumnezeu a hotarat ca sotul tau sa te salveze, nu ai voie sa nu incerci macar sa fii fericita! Daca nu ar fi vorba de tine, nu m-ar interesa...Vreau sa fii fericita! Ieri altfel ai gandit! Azi de ce te-ai schimbat?

- Ieri m-am bucurat ca s-a terminat si ca el s-a intors. Azi ma gandesc la ceea ce el a facut si la posibilitatea ca el sa vrea mai mult in viitor. Ca eu nu ii voi fi indeajuns. Eva nu pot uita cuvintele lui...Nu m-a dorit...

- Nu te-a dorit...E adevarat! Pentru ca in mintea lui de optsprezece ani el cauta distractia, fara obligatii! Si tu reprezentai altceva...Acum el gandeste ca un om de trezeci si opt de ani, care isi doreste confortul si siguranta unei familii...Confort pe care el il cunoaste atat de bine! Nu mai are cum sa tanjeasca dupa acea libertate...A avut-o din plin la vremea lui, stie ce inseamna asta...Tu ai aparut in momentul in care el se hotarase sa se linisteasca...Asta este explicatia...

- Multumesc Eva! Ca de obicei tu stii ce trebuie sa spui...Vom vedea cu timpul daca este asa...

- Tu trebuie doar sa-l lasi sa se apropie de tine...Doar atat...Vei vedea ca imi vei multumi pentru sfatul asta...Acum trebuie sa plec...Ne mai auzim. Pa...Pa...

Am ramas o veme cu telefonul in mana. Stiam ca ar trebui sa-i urmez sfatul. Dar nu aveam puterea s-o fac...

I-am auzit pasii si m-am intors spre el.