Fell in love with a pirate

29. Pe ganduri

Ziua 4, 14 iulie

O voce de barbat se auzi in departare...
- S-a trezit?
- Inca nu..., raspunse o femeie. E in stare de inconstienta de cateva ore bune. Cred ca o sa stea asa toata noaptea. E deja seara tarziu...

***

Brusc am simtit toata durerea care ma apasa pe brate, picioare, spate, gat... si am facut o grimasa de durere. Pleoapele mi-erau ingreunate si faceam un efort aproape supraomenesc sa le deschid. Dar trebuia. Ce ametita sunt! Oare ce s-a intamplat cu mine?
Cand am reusit sa deschid ochii putin, am vazut in jurul meu intuneric si doar cateva lumanari aprinse ici-colo pentru a vedea cat de cat camera luminata. Am recunoscut odaia capitanului si patul lui comod, in care m-am gasit prima data cand am ajuns pe nava. Nu stiu cum fac, dar ajung numai inconstienta in patul capitanului... ce ironic!
Am intors putin capul spre dreapta pentru a analiza in continuare incaperea si pentru a vedea cine e aici, si daca este cineva.
Nici ca m-am inselat: capitanul statea pe o canapea, cu capul intr-o parte, adormit. Si cand dormea, fata lui era tot incruntata. Mainile i se odihneau pe bratele canapelei si parea ca sta de mai mult timp in aceeasi pozitie. Parca simtind ca cineva il priveste, Black deschise ochii si se uita la mine.
Sigur nu eram cea mai frumoasa priveliste. Dar ochii nostri s-au intalnit. El s-a luminat la fata si a zambit in coltul gurii, ca mai apoi sa se ridice lent si sa stea la capataiul patului meu asezat pe un scaunel din apropiere.
Am deschis gura uscata pentru a spune ceva dar parca mi-era amortita, asa ca am facut un efort mai mare:
- C-ce s-a... intamplat?
- Sssht. Imi sopti Black, punandu-mi un deget pe buzele mele. Nu vorbi, dormi.
Da, voi afla mai tarziu poate ce s-a intamplat. Intr-adevar ma simteam foarte obosita si sleita de puteri, ca si cum as fi alergat o zi intreaga. Oricat as fi incercat sa-mi amintesc, faceam eforturi in zadar! Am inchis ochii, gata sa adorm din nou. Oboseala s-a pronuntat din nou asupra mea.

***

"In valtoarea apelor, cu ochii inchisi, imi mentineam respiratia, dar pentru cat timp?! In nestiinta mea, imi agitam mainile in speranta de-a ma mentine la suprafata, dar plapuma imbuibata cu apa si lipita de corpul meu ma tragea in jos cu greutatea ei.
Panica.
Panica.
Panica.
Am inceput sa ma scufund mai mult in cateva secunde si oxigenul din plamani mi se epuiza, la fel ca resursele mele de forta impotriva apei adanci.
Haide Kate, de ce esti lasa?! Lupta!
Ce ma fac?! Nu stiu sa inot!!
Inca o data am incercat sa ma eliberez de povara apasatoare care se lipea de mine obositor de mult. In zadar. Nu merge. Nu merge.
Aer. Aer. Nu mai pot...
Inima imi batea navalnic in piept si daca as fi putut plange, as fi facut asta.
Fara speranta m-am lasat in jos, abatuta. Fara aer, fara putere."
Dintr-o data am deschis ochii si am icnit speriata. De-a lungul fetei mele curgeau broboane de transpiratie rece si inima imi batea cu putere.
Bleck isi ridica in sus privirea pentru a se uita inspre mine. Adormise cu capul pe pat si acum era tot ciufulit si oboseala se vedea clar imprimata pe fata lui.
- Linisteste-te, imi sopti Black. Nu s-a intamplat nimic! Sunt aici...
Am incercat sa respir normal vazand ca sunt in pat, in siguranta. Capitanul mi-a luat mana intr-a lui si mi-a mangaiat-o bland. Am ignorat placerea de la aceasta mica atingere si am strans inapoi ochii incruntata cu gandul la ceea ce tocmai...Visasem? Posibil.
Mi-e atat de greu sa ma concentrez! Ma doare capul... si din nou sunt amortita si abea daca imi simt corpul. La mangaierile capitanului pe mana dreapta, am reusit sa ma relaxez si sa adorm indata, mai linistita.

***

O usa se izbi puternic si automat am deschis ochii. Camera era luminoasa si m-am incruntat bosumflata. O durere de cap persista si am incercat sa-mi aduc aminte ce fac eu aici si ce... nu ma pot ridica! Atat de greu...
- Ma scuzati doamna ca v-am trezit. Dupa o pauza, vazand ca ma ridic, se grabi spre mine:
- Nu, nu va ridicati.
M-a impins ingrijorata inapoi pe perna si a inceput sa analizeze ranile de pe brate.
Apoi am vazut si eu. Am atins cu mana libera pieptul si am simtit sub degetele mele un lichid... care s-a dovedit a fi sange. Expresia socata de pe chipul meu, a facut-o pe doamna scunda sa dea din cap.
- Nt, nt, nt. Iar sangereaza. Stai, nu atinge.
A pus o carpa umeda pe locul dureros si mi-a dat sa tin in locul in care sangera. Mi-am umezit buzele, gata sa intreb ce s-a intamplat, din nou dar nu imi iesi din gura absolut niciun cuvant, ci doar un marait. Atunci mi-am dres vocea si din nou am incercat sa rostesc intrebarea care nu-mi dadea liniste:
- Ce s-a intamplat?
Femeia robusta isi continua cercetarea si examinarea ranilor cu o graba si precizie nemaintanita. Avea o fata putin imbatranita, un ten bronzat si ochi sprinteni care conturau bine femeia din fata mea, vadit obosita. Si in sfarsit ea lua cuvantul:
- Chiar nu mai stii? Ai lesinat.
M-am incruntat. Nu asta am vrut sa aud. Dar parca cintindu-mi gandurile, femeia vorbi din nou:
- Vor trece ranile, nu-ti fa griji. Nu garantez ca o sa treaca si semnele. Dar voi face tot ce pot.
- Cine a facut asta? am intrebat cu teama, ingrijorata.
- Barnaba, iti spune ceva?
Un pirat. O camera intunecoasa. O voce de bas. Un ras malefic si un miros neplacut.
"- Vrei sa dai? Te mai misti mult femeie?! Ce te zvarcolesti asa?! Noua moda din Paris! Privi satisfacut spre opera lui.
- Ah, ce bine sta! exclama el, mai mult turbat. Te-as...te-as... manca. Dar inainte...
Lua din nou cutitul si se apropie de mine cu fata lui incat ii simteam respiratia urat mirositoare."
"- Doare, eh? Ma bucur. zambi sadic si iasi arata dintii ingalbeniti.
Eu am putut doar sa ma incrunt.
- Pacat de o fata asa frumoasa ca tine... "
Inima a inceput sa-mi bata, la imaginile care incet se derulau in fata ochilor.
"Am auzit pasii barbatului indreptandu-se grabiti spre iesire, si alta prezenta care i-a blocat dintr-o data calea.
- Nu asa repede, Barnaba.
Nu puteam vedea prea multe din cauza lacrimilor si durerii, si nici sa mai aud foarte clar ceea ce se intampla. Dar era vocea capitanului." "- O sa platesti pentru asta, canalie! striga Black.
- N-am intentionat sa...
Si se auzi o bufnitura puternica si Barnaba cazu jos."