Fell in love with a pirate

16. Ajutor din partea capitanului

Atunci cand esti aristocrat, este greu sa fii tu insuti. Toata lumea are asteptari mari, toata lumea astepta sa fii ceea ce vor ei: educata, rafinata, cu gusturi bune, cu un vocabular elevat, sensibila, la moda si asa mai departe. La un momentdat te saturi de scena acestui teatru fara rost. Cand m-am vazut in afara scenei de teatru, anume pe nava piratilor, a fost usor sa constat diferenta: acesti oameni erau liberi. Liberi de a fi ei insisi, de a se exprima pe bunul plac, de a se imbraca cum vor, de a manca ce-si doresc si de a rade nestaviliti oridecateori au nevoie. Am admirat aceasta parte de lume fara reguli, asa ca mi-am luat liberatatea sa ma simt bine asa cum nu ma simtisem niciodata inainte. Eu mi-am dat seama de diferenta. Mary cu siguranta nu. Ea iubea lumea aceea, iubea teatrul, iubea sa fie ceea ce vor altii si sa-si puna masti pentru a ascunde adevarata fata. Deaceea nu ii place "libertatea" navii. La cat de bine o cunosc! Si atunci... aici... divergentele noastre au inceput sa se adanceasca: eu gustand din liberate si ea din "inchisoare". Amandoua am fost la poluri opuse, am izbucnit de indata ce parerile noastre au fost diferite. Ea nu ma suporta ca sunt altfel, si eu nu o suport ca e la fel ca toata lumea de acolo.
Lacrimile nu au incetat sa-mi curga din momentul cand ea a iesit pe usa. Stau cu capul pe birou, incapabila de a ma misca, privind in gol spre fereastra mare care da spre ocean. Rochia pe care mi-a adus-o Mary mi-am pus-o sub cap in locul unei pernute pentru a ma simti mai confortabila pe masa de aici. Minutele care au trecut mi-au dat ragaz sa ma gandesc la Mary, la capitan si... la mine.
Ce imi spusese capitanul atunci cand ne-am certat...? Ah...
"Nu vorbi fara sa cunosti. Si nu mai judeca oamenii si actiunile lor! Pentru ca nu stii... nimic."
Ce ar trebui sa stiu? Sau sa cunosc? Trebuie sa aiba secrete ascunse in sufletul lui, ceva ce l-a facut sa devina omul de astazi si il macina pe zi ce trece.
Am auzit usa principala deschizandu-se si pasi rasunand in camera, dar nu m-am clintit din loc.
- Unde e cealalta doamna? intreba capitanul calm.
Nu aveam nici cea mai mica intentie de a vorbi si am inchis ochii pentru a ascunde faptul ca plangeam.
- Nu te-ai schimbat de haine, imi reprosa dupa cateva minute. Tacerea persista in camera.
- Nu vrei sa vorbesti cu mine?
Inca un moment de liniste.
El veni si se sprijini de birou in spatele meu.
- Ce ai patit?
Era disponibil sa asculte! Si aveam atatia nervi pe capul meu incat trebuia numaidecat sa-i descarc. Atunci m-am ridicat si mi-am sters cu podul palmei lacrimile calde care imi cursesera pe obraji.
- Ca sa stii, tocmai m-am certat cu cea mai buna prietena.
- Si merita lacrimile tale? el isi scoase din maneca batista alba si mi-o intinse pentru a-mi sterge lacrimile. Fara a ma gandi de doua ori, am luat-o insa fara a multumi.
- Nu stiu... am raspuns in cele din urma.
Ochii mi-au cazut pe glezna si gandul m-a dus din nou la ce imi spusese Mary, despre vanzare.
- De ce m-ai bandajat? l-am intrebat. El isi feri privirea de a mea.
- Asta nu te priveste.
- Ba cum sa nu! E piciorul meu. Eu ti-am spus ce m-a intristat.
Dupa o lunga pauza, el a oftat si s-a uitat la mine patrunzator si mai serios ca niciodata.
- Trebuie sa ma asigur ca tot echipajul meu sa fie bine. Sunt capitan si am responsabilitatea de a ma ocupa de fiecare dupa cum merita.
- Nu e pentru vanzare?! l-am iscodit eu. Trebuia sa aflu asta pentru ca imi statea pe suflet povara de nesuportat.
A privit in jos si apoi m-a fixat din nou cu privirea.
- Ce te face sa crezi asta?
- Pentru ca... trebuie sa fim in forma daca vrei un profit mai bun pe noi.
- Nu pe voi caut sa am un profit bun. De voi vreau sa scap!
- Ha ha.. foarte amuzant! am zambit fals si mi-am mutat privirea. Ai zis ca, am reluat eu, ai grija de cei ce fac parte din echipaj. Deci eu fac parte din echipaj?
- Nu. Esti un fel de oaspete.
Am pufnit si mi-am dat ochii peste cap.
- Asta nu o cred. Un musafir nu se trateaza asa. Mai ales daca vrei vrei sa scapi de el...
- Asa cum?
- Nu il pui la munca.
- Asta e pedeapsa voastra! Nu e vina mea ca sunteti obraznice! A ranjit.
- Oh, nu mai spune! am zis sarcastic.
- Sunteti la fel de nestapanite ca albinele! Eu nu simpatizez albinele, sa stii. a ras infundat.
- Hei! eu l-am impins in gluma cu mana, zambind.
- Trebuie sa o gasim pe prietena ta... relua cuvantul capitanul. Eu am plecat privirea in jos, ganditoare. Apoi mi-am amintit faptul ca Mary e singura pe nava, undeva. Incercase sa se sinucida, nu cu mult in urma, chiar azi-noapte.
- Stiu, am zis. Trebuie sa o gasim repede, s-ar putea sa faca nebunii.
- Hai repede! Defapt... ai piciorul...
- Stiu stiu... am spus grabita. E o problema. Ma tem ca nu pot ajuta in cautare...
- Bine. O sa te las in bucatarie sa mananci in cazul acesta.
Si cata dreptate avea! Nu mancasem ceva de o zi si muream de foame... dar nu i-am aratat cat de fericita eram la auzul acelor cuvinte. Doar am incuviintat.
Spre surprinderea mea, capitanul imi oferi bratul lui puternic pentru a ma sprijini in timp ce ma ridicam si nici nu l-a clintit pana am ajuns la puntea principala. Cand am ajuns acolo, l-am zarit de bodyguard-ul meu, David care inainta in partea opusa cu cativa oameni. El era dusmanul meu adevarat si pe el il uram cel mai mult dintre tot echipajul navii.
- Te rog sa-mi schimbi paznicul. Am spus catre capitan.
- De ce?
- Pentru ca il urasc! Nu e potrivit deloc!
Nu ii puteam spune ca David l-a omorat pe logodnicul meu, intrucat el ma stia casatorita si ar provoca un dezastru daca ar afla ca sunt domnisoara din toate punctele de vedere.
- Ai dreptate ca nu e potrivit. Intotdeauna sunteti voi mai smechere ca el! A fost deja pedepsit pentru asta... si tot nu invata minte. Si nici voi nu va lasati.
Am zambit strengar, multumita de faptul ca si el vedea ca David nu era potrivit.
- Cum l-ai pedepsit?
- Numele lui e pus de mai multe ori la extragere.
Despre ce vorbea? Dar nu am apucat sa intreb despre aceasta extragere pentru ca Black vorbi din nou:
-Deci pe cine vrei ca paznic? Trebuie numaidecat unul daca tu nu alegi, eu o fac.
- Nu, nu, aleg eu! Il vreau pe Matt.
- Acel de la bucatarie?! Glumesti, nu?!
- De ce sa glumesc! Chiar el ar putea sa-mi poate de grija!
- Si daca ii dau aceasta sarcina, tu nu vei mai fugi?
La asta nu ma gandisem... cu Matt nu voi mai avea scuza sa fug si sa ma ascund. Intr-un caz ca voi scapa noaptea, in colonii, il voi lua cu mine pentru ca merita libertatea. Asta da ca e bine.
- Nu voi mai fugi.
- Imi dai cuvantul tau?
Capitanul e tare destept... chiar am de gand sa fug la un momentdat, pe tarm, dar nu acum. Asa ca, am ales sa rostesc bine promisiunea, ca sa am si o portita de scapare.
- Promit ca nu voi fugi cat timp Matt este paznicul meu.
El incuviinta multumit. In propozitia pe care am rostit-o, este o scapare. Nu o sa fug cat timp Matt o sa ma apere, cat o sa fie paznicul meu, dar o sa fug atunci cand Matt este prietenul meu, cand ma va ajuta sa evadez de aici, sa fiu in siguranta. Nu asta e rolul lui? De a se asigura ca sunt in siguranta? Voi fi in siguranta pe pamant. Nu sunt sireata, pur si simplu vreau sa-mi pastrez cuvantul, fara a minti.
- Deci il vei lasa pe Matt? l-am intrebat mai o data.
- Da.
- Multumesc! Dar sa mi-l lasi si pe Argus.
- Asta da, idee de paza. Perfect!
Am zambit, bucuroasa ca am reusit sa-mi schimb bodyguard-ul si sa am si un caine cu mine.
Cand am ajuns la gaura care ducea in subsolul navii, am fost speriata de sacrile abrupte care coboreau spre bucatarie.
- Nu imi plac scarile alea. O sa ma doara mai tare piciorul.
- Of, femeile! ofta el, dupa care se apropie de mine si ma lua in brate. Am ramas complet surprinsa de gestul lui.
- Ce faci?! am spus uimita in timp ce imi petreceam mainile in jurul gatului lui ca sa nu cad.
- Te iau in brate pentru ca ai zis ca o sa te doara piciorul, femeie! Dar nu te obisnui cu asta.
Deci, daca as avea nevoie mai o data sa ii stau in brate, ar trebui sa ma prefac ca ma doare ceva? Oh... cum ma pot gandi la asta. Nu, nu, nu am gandit asta. Defapt, tocmai intrezaream speranta de a-l cuceri, dar nu stiu cand voi incepe.
Capitanul cobora scarile cu grija pana ajunse in dreptul bancilor lungi care se intindeau de-o parte si de alta a mesei. Apoi ma aseza pe un colt liber al bancii.
Bucataria era plina si in jurul mesei erau persoane asezate mancand cu pofta din bucatele preparate de bucatari.
- Oh, capitane! il striga un pirat de la masa. Ce onoare! Nu sevesti cu noi un pahar de bere?
- Nu acum Don, multumesc. Am adus-o pe doamna asta ca sa manance ceva inainte de a muri de foame.
- Ooo ce bine! Aveam nevoie de companie, nu-i asa Hutch? vorbi cu gura plima in timp ce il ghionti pe colegul lui dolofan din stanga care era prea ocupat sa manance un sold de carne. Acesta din urma doar incuviinta si zambi, apoi se concentra pe mancarea lui.
- Ea nu este dama de companie pentru voi, imi lua apararea capitanul. Acum ii vreau imediat in fata mea pe Cook, Matt si catelul Argus. Mergi, Don.
- Da, capitane.
Nu am putut sa nu observ tonul lui poruncitor ce efect avea asupra tuturor. Si mi-am dat seama ca poate echipajul nu-l ura atat de mult precum imi inchipuiam, vazand faptul ca Don il invitase sa stea la masa cu ei. Don nu zabovi, si in curand ii gasira pe cei chemati care inaintara spre capitan. Matt ma vazu si imi zambi prietenos dar apoi cand dadu ochii cu capitanul, zambetul ii pieri de pe fata si deveni serios. Iar Cook, ei bine, el era mereu binedispus.
- Vai cine a venit la noi! imi zambi Cook. Uit' ce doamna frumoasa.
Eu am ras si m-am inrosit.
- Da, capitane, ati trimis vorba dupa noi? se adresa Cook capitanului.
- Bineinteles. Vreau acum, sa o saturi pe cinste pe Kate!
- Nicio problema!
- Pot sa am incredere in tine, asa-i?
- Pe deplin!
- Foarte bine,da-i drumul Cook.
- Da capitane, cu cea mai mare placere!
Catelul se aseza la picioarele mele si bucatarul pleca in graba si apoi veni randul lui Matt.
- Baiete, vreau sa vorbesc cu tine in privat, urmeaza-ma.
Matt se uita la mine si eu i-am zambit pentru a-l incuraja. Au mers amandoi intr-un colt al incaperii unde puteau discuta nestingheriti si in acea pozitie puteam sa-i vaf expresia de pe fata lui Matt. Era tensionat.
Cook aparu zambitor cu o supa si cu o paine in mana.
- Poftim draga, aici e supa. O sa-ti aduc si pestele la gratar cu lamaie si ierburi pe care l-am preparat.
- Mulumesc! am spus sincera.
Bucatarul se indeparta din nou spre alta usa.
Supa mirosea chiar bine si am inceput sa mananc cu grija desi infometata, nu era frumos sa devor mancarea pur si simplu. Am urmarit din nou discutia celor doi la coltul bucatariei. Matt era mai relaxat si incuviinta la fiecare propozitie rostita de capitan.
- Deci, doamna, se baga in seama Don, in fata mea. De unde sunteti?
- Marea Britanie. Dumeavoastra? - Scotia. Sunt mandru de tara mea si urasc englezii, numai ca nu va pot ura si pe dummeavoastra.
- Multumesc, Don.
Cook veni din nou spre mine cu portia de mancare pe care mi-o promisese. Dupa ce am multumit, am privit inapoi spre cei doi care inca discutau. Oare ce aveau atata de zis?!
- Am fost o data in Marea Britanie, doamna,cand eram mai tanar, relua discutia Don.
Am renuntat sa ma uit la cei doi din colt si l-am privit inapoi pe Don. El era un tip de varsta mijlocie, chel si cu un cercel din aur agatat la una din urechi, cu ochi caprui intensi spre negru si un zambet placut.
- Si cum a fost? V-a placut?
- Englezii m-au tratat cu retinere, si eu am facut la fel. Am stat acolo datorita unor afaceri nerezolvate si nu am stat mult oricum.
Ma plictiseam la vorbaria lui si cateodata ma uitam discret in colt pentru a-i observa pe capitan si pe Matt. Se pare ca terminasera.
Matt deja se indrepta spre mine in timp ce capitanul pleca sus pe scari, fara a se uita la mine si fara a ma saluta. Frumos.

- Kate, a spus Matt cand se aseza langa mine. Va fi o onoare sa am grija de tine, impreuna cu Argus!

Cat timp am mancat, am stat in compania lui Don, si a lui Matt, ne-am ras impreuna mult sau am ascultat povestile nemuritoare ale lui Don.
Si cu toate acestea gandul imi zbura de nenumarate ori la Mary... si la momentul revederii. Si ma gandeam si la glezna bandajata...

#Salut din nou! Cum am promis, asta a fost capitolul pe astazi! :)) sper sa nu fi fost atat de plictisitor... dar nu am avut ce face!
Deci ce parere aveti, din nou, despre capitan? Si Mary?
Oh si in capitolul urmator, voi explica ce sunt extragerile, cu care a fost pedepsit David :D va zic ca o sa fiti multumiti cand o sa aflati. Eu zic ca merita :))
Pot sa va cer un sfat? Puteti sa-mi ziceti niste carti istorice/aventura, pe wattpad, faine si care merita citite? Deci nici nu prea am gasit :)) poate imi spuneti voi cateva, daca stiti!!
Mersiii ♥
Cam atat am avut de zis. Astept comentarii !! ^_^

V.C.F. (voteaza.comenteaza.follow)

Kisses :* :*