O zi poate schimba totul

Capitolul 23

ANTHONY

Se uita la mine ca şi cum ar fi fost prinsă cu mâța în sac, ah, Sofia, nu fă greşeala asta, ştii că nu ai voie să te îndrăgosteşti de mine, altfel îmi va fi greu să te țin lângă mine până voi obține banii.

- De ce trebuie să fii mereu un nesuferit? bâlbâi ea.

- De ce nu?

- Eşti imposibil! ieşi ea pe uşă, apoi se întoarse spre mine, blocând ieşirea. Nici în visele tale, nu mă voi îndrăgosti de tine, nu-ți fă griji! Nu ai nimic din ce m-ar putea face să mă îndrăgostesc.

- Serios? Acum doi ani aveam?

Expresia feței i se schimbă, categoric o enervasem.

- Acum doi ani eram o adolescentă, care se îndrăgostea lunar de altcineva şi îi trecea la fel de repede, nici nu îmi amintesc măcar perioada de când noi doi am avut o relație.

- Atunci de unde ştii că am avut dacă nu-ți aminteşti?

- Ah, se criză ea, iar pe bine mă bufni râsul. Eşti imposibil!

Deja îmi făcusem un obicei din a o enerva, îmi plăcea la nebunie, mai ales că reacționa de fiecare dată. Sofia, avea o sălbăticie aparte, care îmi plăcea, dar nu suficient cât să mă facă să o plac din cap până în picioare, poate, doar pentru o noapte, nu arăta deloc rău, ba chiar avea nişte forme bine definite, aveai pe ce să pui mâna.

- Imposibil de a nu fi iubit! am dat repetitiv din pleoape.

A ieşit din cameră, luând viteză spre camera de oaspeți. Am urmat-o râzând. Era caraghioasă, când se enerva, avea nişte riduri deasupra sprâncelor, frumos pensate, iar nasul i se încrețea.

Camera de oaspeți era o încăpere mai mică, având doar un pat, matrimonial, pe mijloc, două noptiere, un dulăpior pe partea dreaptă, toate în nuanțe cafenii, culoarea cafelei.

Patul era aranjat frumos, probabil Charlene pregătise camera cu mâinile ei, fereastra fusese deschisă, deoarece se simțea aerul proaspăt şi răcoros, dar plăcut de afară. Sofia se aşeză pe marginea patului, am făcut acelaşi gest şi eu după ce am avut grijă să încui uşa, avea cheie.

- Spune ce detalii vrei să discutăm..mă fixă cu privirea.

- În primul rând, o să ne prefacem că suntem cuplul perfect şi ne iubim foarte mult. Tu mai ales eşti foarte îndrăgostită de mine.

Am spus asta pe un ton mai intens, pentru că ştiam că o va enerva.

- Aşa şi..îmi zise ea ridicând sprâncenele.

Nu o enervase? Sau încerca să se abțină?

- În al doilea rând, vreau să ne comportăm, ca un cuplu normal. Fără să dăm de bănuit, am nevoie să fii o actriță bună în seara asta.

- Sunt de acord, dar cum vom face asta când ne certăm de fiecare dată când ne întâlnim?

Ah, deci, nu-i plăcea că ne certam, deşi pentru mine era foarte amuzant!

- Ne vom comporta unul față de celălalt exact ca şi cum am fi un cuplu, vorbim, suntem mai apropiați şi încercăm să nu ne dăm de gol, am privit-o cu subînțeles.

- Şi dacă ne vor întreba despre noi?

- Ce să ne întrebe? am râs eu. Ne cunoaştem de mici, Sofia, eu şi Nick suntem prieteni, nu va pune nimeni întrebări.

- Atunci de ce ai vrut să mergem la un hotel să vorbim? Dacă acum totul e în regulă..

Nu puteam să-i recunosc că mă îmi era teamă, să dau față cu părinții mei după doi ani, nici nu ştiu cum mă lăsasem convins de chestia asta. Dar aveam nevoie să-i conving de relația mea cu Sofia, pentru a reuşi să primesc banii. Aveam nevoie urgentă de ei!