Frumuseţe periculoasă

Capitolul 26

  -Papusa nu crezi ca ti-ai gresit locul? Poate ar trebui sa mergi la balet sau ceva de genu...zice Arthur razand ca un patruped avansat.
   Pufnesc enervata si imi continui incalzirea cu James. Se pare ca sunt singura fata din grupa antrenorului Ian. Ce noroc pe capul meu. Gasca lui Arthur, formata din 5 specimene in frunte cu el, par sa cam conduca actiunile viitorilor agenti. Mai ceva ca grupa popularilor in liceu. James m-a avertizat in legatura cu acestia, zicandu-mi sa nu ma iau in gura cu iei. I-am promis ca nu-i fac probleme, dar cu asemenea specii rare de handicapati cu acte in regula nu stiu cat mai pot sa-mi tin promisiunea, in ciuda faptului ca am facut-o acum 10 minute.
   Usa salii s-a deschis, pe ea facandu-si aparitia Ian cu cateva ajutoare. Cand privirea mea a cazut pe a sa, am zambit discret, insa el nu a schitat nici o emotie. Bun actor.
  -Se pare ca cineva deja a cazut in plasa antrenorului. Ce s-a intamplat Tris, ti-a mancat pisica limba? intreaba in mod provocator Axel, cainele de companie a lui Arthur.
    Mi-am muscat limba incercand sa-mi opresc instictul de ai scuipa cateva injuraturi. Ma pregateam sa-mi dau drumul la gura, cand am fost intrerupta de un glas glaciar ce ne ordona:
   -Alinierea!
   Toti au tacut si si-au ocupat locurile in rand. M-am asezat si eu la mijlocul randului, acolo fiind pusa de minunatul Mark care a zis fara vreo strangere de inima: Esti fata, trebuie sa stai intre barbati pentru mai multa protectie. Astfel facandu-i pe restu sa rada.
     -Se pare ca sunteti toti. Acum vreau sa stabilim niste mici reguli. 1. Nu vorbiti neintrebati. 2. Nu comentati asupra pedepselor care vi se dau. 3. Fara copilarii, aici facem treaba serioasa. Ne-am inteles?
   -Ar trebui sa renunti papusa...imi sopteste Axel.
   -Axel ai doua ture de teren in plus la alergat. Acum mai intreb o singura data: ati inteles?
   -Da, sa traiti! am raspuns toti in cor.
   -Acum datii drumul mai repede la alergat. Mai repede. zice Ian si sufla intr-un fluier, facandu-mi neuronii sa sara la bataie.
   ...
   E a sasea tura se sala, iar Ian nu zice nimic. Picioarele deja ma lasa, impleticindu-ma ca un om beat. Insa continui sa alerg. Deli, alt specimen in stilul Arthur s-a oprit astfel atragandu-si o pedeapsa de 20 de flotari. Viata pe capu' meu!
   -Opriti-va! Odihniti-va cinci minute, trebuie sa vad de ce sunteti in stare cu lupta corp la corp.
    Cred ca-si bate joc de noi! Imi zbengui mainile si picioarele pentru a nu face o febra musculara de toata frumusetea, si ma asez langa James gafaind din greu.
    -Bun. Prima grupa: Deli si James. Treceti in fata. James esti pe atac. Incepeti.
    Cu mainile tremurand James isi ia pozitia de atac. Il fenteaza cu usurinta pe Deli, aplicandu-i o lovitura cu piciorul in tibie, astfel incat acesta a cazut. Deli nu avea rezistenta, lovitura si oboseala l-au rapus fara eforturi.
   Stateam absenta si ma uitam cum isi luau altii bataie. Asteptam si eu sa fiu strigata, si incercam din rasputeri sa-mi adum fortele.
   -Eric si Tris. tuna Ian. Eric in pozitia de atac.
   Ma pozitionez cu bagare de seama intr-o pozitie de aparare, convenabila. Eric era printre putinii tipi de treaba din aceasta grupa, dar nu stiam ce abilitati are. A incercat sa ma fenteze, insa nu este vigilent asa ca i-am parat primele lovituri fara probleme.
   -Multi baieti ai mai dat pe spate la viata ta. striga Arthur distrugandu-mi concentrarea.
    Eric nu a pierdut ocazia de-am lovi maxilarul cu putere, daramandu-ma. Cu un suerat de durere imi sterg sangele din coltul gurii si ma uit in sus.
   Eric statea in fata mea cu mana intinsa:
   -Scuze pentru lovitura. zice cald si ma ajuta sa ma ridic.
   -Baieti se pare ca deja pana deseara astia doi vor face ravagii in camera. spune Arthur, provocand rasete in jurul lui.
    Ii arunc o privire periculoasa, dupa care ma asez la locul meu. Ce pazeste Ian? Chiar nu se baga si el vreun pic?
    -Sunteti liberi. ne anunta Mark intrand val vartej in sala.
    Astept pana ce pleaca lumea din vestiare, dupa care ma duc si eu sa ma schimb. Cu mainile pe genunchi si fata in palme, las ca lacrimile de ciuda si frustrare sa-mi paraseasca sufletul. Cu o nervozitatea pulsandu-mi in sange, arunc cu pumnul intr-un dulap.
   -La dracu' cu toate! tip exasperata.
   -Tris esti bine?
   Ma intorc usor speriata spre nou-venit si zambesc cu scarba.
   -Totu-i roz, nu-ti face probleme!
   -Tris plangi? ma intreaba Mark punandu-si mainile pe obrajii mei.
   -Pfff nu! Ochii mei fac dus, logic. zic rece departandu-ma de el.
     Ofteaza. Stiu ca doare, dar pe mine ma doare mai tare. Imi inchei hanoracul.
   -Eu plec, ne vedem maine.
   -Tris stai. Deseara trec pe la tine.
   -Nu cred ca e necesar sa...
   -Nu era o intrebare. zice hotarat.
    Pufnesc enervata si ies trantind usa in urma mea. Sa mergem la antrenament ca na, asa-i mai nou.
...
  Am intrat cu o strangere de inima in sala de sport. Macar acum eram singura si nu trebuia sa suport niste ratati. In capatul celalalt al salii, Ian dadea cu putere intr-un sac de box. Un moment privirea mi-a cazut pe corpul lui bine lucrat, acoperit cu un maieu alb si o pereche de pantaloni de trening, dar cu o scuturare a capului mi-am deviat privirea. Ma apropii lenesa de el, neavand nici un chef de bataie, sau orice altceva tine de antrenament.
    -Se para ca tu chiar ai starea necesara pentru inca un antrenament. zic plictisita asezandu-ma in mijlocul salii.
   -Odihneste-te mai intai. Nu-i usor sa duci doua antrenamente unul dupa altul.
    -Serios? Nu m-ai spune. pufnesc ironica.
    -Acum.zice si se aseaza in fata mea. Vreau sa discutam.
   -Sa discutam? intreb confuza.
   -Da. Pai sa vedem. Te pricepi de minune in aparare, probabil esti la fel de buna si in atac. Doar ca nu trebuie sa-ti distragi atentia...
   -Spune-mi ceva ce nu stiu, cawboy. il intrerup zambind.
   -Pfff...esti prea vorbareata. plescaie acesta iritat.
    -Continua.
    -Ca sa rezisti facem asa. Daca la primele antrenamente facem lupte, sau ce tine de ele, la urmatoarele vreau sa schibam; sa te invat cum se trage cu arma, sau deastea de acest gen. Si invers. Ce zici iti convine?
   -Pare convenabil...
   -Mai am o rugaminte la tine.
   -Ascult.
   -Sa nu dai tot ce poti cand suntem cu grupa.
    -Da ce-nseamna si asta? intreb uimita. Adica sa fac pe proasta, sau cum? Ca nu inteleg...
    -Off mai taci! Nu. Nu iti folosesti abilitatile in totalitate, pentru ca vei ajunge printre primii, daca nu chiar prima si nu vreau sa bata la ochi. Bine?
   -Fie cum vrei tu. Acum ce facem?
    -Acum vreau sa vad cum iti canalizezi energia si ti-o descarci pe sacul ala. Incercam?
    -Sa-i dam drumul. zic pregatita fizic.

...
   Ochii imi alunecau de colo colo pe suprafata neteda a sacului de box. Manusile, in ciuda faptului ca erau duble, nu atenuau cine stie ce loviturile.
   -Tinteste cu putere. Canalizeaza-ti toata energia in brat si foloseste piciorul din fata sa accelerezi miscarea. ma indruma cu exactitate Ian.

   Incerc. Ma dau in spate, ma sprijin de un picior si imi dau drumul bratului inpingand din celalalt picior, lovind cu placere sacul. Spre surprinderea mea s-a miscat considerabil. Zambesc triunfatoare si ma intorc spre Ian.

    -Prinzi repede. 

    -Doar atat? intreb facnd o fata de catelus.

   -Nu face fata aia. Cred ca iti e de ajuns pe ziua de azi. Ce zici daca am incheia aici? intreaba zambind cu speranta.

    -Cat e ceasul? intreb plictisita.

   -Aaa sati un pic. Este aa...18:56. a durat ceva sa-ti iasa lvitura. zice facandu-mi in ciuda.

   -Da plecam. zic vesela si arunc manusile din mana.

   Rade si ma conduce afara. El merge spre masina lui, eu urmandu-l indeaproape. 

    -Te duci pe jos? 

    -Ma gandeam sa merg cu tine, asta daca aa...zic rusinata.

    -Hopa! Vorbareata de Tris tocmai a rosit cerandu-mi un favor? intreaba ironic si zambeste ca un animal la mine.

    -Sa nu ti se urce la cap. zic enervata si intru in masina.

...

   -Sa te odihnesti, maine este o noua zi de antrenamente. zuce Ian si-mi face cu ochiul.

   -De parca as putea sa uit. pufnesc amuzata de situatie. Ne vedem maine domnule antrenor. zic iesind din masina.

   -Deci poti fi si politicoasa. 

   -Pleaca pana nu-mi trece politetea. zic ranjind ca o idioata si intreptandu-ma spre usa.

    Scrasnetul rotilor de asfalt mi-au dat raspunsul. Plecase, iar eu continuam sa ranjesc. Intru in casa, imi arunc hanoracul de pe mine si caut intrerupatorul bajbaind pe intuneric. Al dracu' intrerupator! Intr-un final il gasesc si sar ca arsa in spate tipand ca-n gura de sarpe.

    -Rahat! 

     -Ala era cumva antrenorul Ian? ma intreaba Mark stand cu mainile incrucisate la piept privindu-ma patrunzator.

     -Ups...replic eu uimita si in acelasi timp incurcata de intrebarea lui. 

La dracu'!

Ieiii am mai reusit sa scriu un capitol <3

recunoaste-ti ca nu va asteptati sa-l pun asa repede. O da o da o da....! 

Trecem peste momntul de bucurie. Gata. M-am linistit.

Sper sa va placa.

Eu v-am pupat.

Bye Bye Bye Bye....

Bye. :D

<3