Între abis şi paradis

33. Cadouri

O amorțeală și imposibilitatea de a se muta de pe o parte pe cealaltă au făcut-o să renunțe la cele câteva minute de somn pe care le mai avea. Și-a deschis ochii dându-și seama cu stânjeneală de poziția în care se afla. Brațul ei stâng era înconjurat în jurul taliei lui, poziționată sub el mai exact și îl simțea amorţit, iar piciorul ei drept stătea peste ale lui. Şi-a luat piciorul cu tenacitate, fără să îl mişte pe Richard. A încercat să îşi tragă şi mâna de sub el, dar era mai greu decât părea. În acelaşi timp nu şi-ar fi dorit să îl trezească ca s-o găsească în ipostaza cu pricina. 

Şi-a tras o dată braţul cu putere, fără niciun rezultat fiindcă doar îl zdruncinase pe Richard, care nu dădea semne de viaţă. Şi-a trântit învinsă capul pe pernă lăsându-şi mâna amorţită sub trupul bărbatului. Ura faptul că se trezea tot timpul încolăcită de el. Îl privea printre genele dese cum doarme ca un prunc. Avea cearcăne sub ochi şi părea de-a dreptul obosit. Se întreba câte ore dormea pe noapte de obicei, fiindcă după mica lor discuţie din seara precedentă s-a întors în birou şi a stat acolo până târziu. Probabil nu mai mult de 4-5 ore.

- Doar dacă ai sta şi tu cuminte noaptea ca să pot dormi liniştit ar fi perfect, a auzit vocea lui răguşită. Stătea încă cu ochii închişi, dar era treaz.

- Îmi pare rău, mi-a amorţit mâna. 

S-a ridicat de pe mâna ei, dar a cuprins-o într-o îmbrăţişare fără să deschidă ochii în continuare.

- Richard, e târziu, a prostestat ea. 

- Eşti directoare Anastasia, ajungi ultima.

- Nu dragule, sunt directoare, ajung prima.

- Îţi urez succes în prima ta zi atunci, a spus el întorcându-se pe partea cealaltă. Chiar dacă e sâmbătă. 

Fata a făcut ochii mari şi a tăcut. S-a ridicat din pat realizând cu dezamăgire că nu era trecut de 7 dimineaţa. S-a dus în şifonier şi s-a schimbat, apoi şi-a băgat nişte haine la spălat. I se părea plictisitor să stea în casă şi să nu facă nimic. Avea nevoie de acţiune, şi avea de gând să treacă la treabă. Planul ei de răzbunare trebuia să înceapă să prindă rădăcini. Ar fi fost mai prietenoasă  cu Richard, dacă nu ar fi fost aşa un dobitoc. Îi venea greu să se concentreze în preajma lui căci ştia că ea nu e o presoană rea. 

Făcuse cafea și clătite, curățase bucutaria și făcuse și cumpărăturile.

Nu îi plăcea faptul că trebuia să mearga mai bine de douăzeci de minute pe jos până la cel mai apropiat supermarket. Se gandea în timp ce alegea ce lapte să cumpere dacă ar trebui sau nu s-o sune pe Rose. Nu mai vorbise cu ea de când se terminase școala și nu putea să nu recunoască că îi era tare dragă, chiar dacă era sora Gloriei. Relația ei cu Arthur ținea și în prezent deși a uimit pe toată lumea. Chiar tot liceul știa că Arthur e îndrăgostit de Regina, dar a fost o lovitură sub centură din partea lui să intre într-o relație cu una din prietenele ei. Se bucura totuși că prietena ei fusese indiferentă în fața lui Arthur, iar relația Anastasiei cu cele două a putut rămâne stabilă. Ar fi trebuit s-o cheme pe la ea. Nu știa dacă Rose se întorsese și ea la New York sau a decis să rămână alături de Arthur în Anglia.

Pentru câteva secunde gândul ei fugise la Edward. A fost prima ei relație adevărată și și-a amintit cât de tare a fost rănită când acesta a înșelat-o cu Jade. Nu i-a spus nici până acum că era căsătorită, dar asta oricum nu mai era treaba lui. Încercase s-o caute în nenumărate rânduri ca să îl ierte pentru comportamentul lui, dar ceea ce a făcut a fost destul de evident pentru toţi că nu avea scuză.

Plătise la casa de marcat şi plecase îngândurată spre casă. Dăduse nas în nas cu Richard, când deschise uşa casei, care părea foarte pornit pe ea. Umerii lui s-au relaxat instantaneu când a vazut-o şi a cuprins-o într-o îmbrăţişare.