" Să te dai poet, şi să ceri bani pe poezie

E cea mai dură formă de ipocrizie

E o blasfemie

Poetul nu scrie

Poetul rupe din el ca să-ţi ofere ţie

Poetul nu e palpabil

E doar o energie

Că şi-n propriul trup se simpte în chirie

N-are etnie

Are o întreagă galaxie

Unde îşi găseşte linistea oarbă

Intr-o surdo. mută gălagie

Ce ironie când comedia

Se transformă într-o tragedie

Deşi e bogat spiritual moare în sărăcie

Ce magie

Că deşi nu o să mai fie

Moartea nu îl împiedică să fie prezent pe vecie

Ce parodie că moartea e vie

Şi prinde viaţă când ajungem în sicrie

Viața te omoară

Căci moartea te invie

Viaţa e un somn adânc

Moartea e o insomnie "