Silvia Daniela Matei

Fiecare dintre noi trebuie ca la un moment dat in viata sa fie capabil sa scrie, cu cea mai mare sinceritate si precizie, cateva cuvinte despre el si "pornirile creative" din viata. Cand viata mea ajungea la o cotitura ascutita si insemnata, "o idee" iesea la suprafata si un personaj striga sa-i permit sa-si spuna povestea. Am cautat de mult o modalitate de a aduce aceste personaje sa vorbeasca si cu altii (in afara de mine) pentru ca am simtit ca povestea lor si viata pe care si-o schitau singuri avea menirea sa ajunga alte minti si inimii pe langa transformarea mea interioara.
Nu scriu ca o activitate constanta sau preferata. Scriu atunci cand ideea "creste" prea mult pentru ca eu sa o mai pastrez tacuta in interior, iar personajul reuseste sa ma smulga din comoditatea naturii mele si ma obliga sa astern intr-un document "Mesajul". De obicei, cele mai puternice personaje se nasc, cresc si se dezvolta in mintea mea pe o perioada lunga de cativa ani pana cand sa aiba puterea de netagaduit sa ma oblige sa-i "eliberez" pe hartie.
Cand eram in generala, scriam povesti scurte cu creionul intr-un caiet, apoi il aruncam ca totul sa fie uitat si pierdut. Prima "idee" , materializata in doua volume care m-a urmarit si "convins" sa o astern pe hartie se numea "Oamenii intunericului". Eram prin clasa a 10-a sau a 11-a. Am scris-o cu pixul pe doua caiete de matematica pe care le-am pastrat. 
Abia in 2009, suferinta interioara s-a materializat intr-un personaj furios si decis sa-si "strige" libertatea pe hartie. Ideea a ajuns sa poarte numele de "Umbrele din Auldhame Castle" care s-a dovedi a fi forta divina de exorcizare a "demonilor" care imi furasera linistea la acea vreme. Senzatia dupa a fost "trezirea"! Ce vreau sa spun este ca eu nu am creat niciodata nimic, abia daca am fost instrumentul de manifestare a unor forte superioare care au dorit sa ajunga pana la voi prin vocea "fictiva" a personajelor.