Dacă e supranatural, ironic și traumatizant... probabil am scris deja despre el.

Scriu despre lupte interioare, haite care se destramă și cicatrici care spun adevărul. Scriu povești în care plouă prea des, în care lupii mint, iar personajele mă trădează mai des decât Di Vaio la băutură.

Motivele acuzării? Hackeri, asasini, vârcolaci, moștenitori, legende pe care le-am scos de sub preșul bunicii. Oh, și adolescenți cu sarcasm în sânge, taine în piept și monștri în oglindă. În special ultima categorie...

Mă hrănesc cu cafea, traume fictive și inspirație de la 2 dimineața. Nu de alta, dar pe timp de zi îmi scriu greșit și numele câteodată. 
|Și înghețată cu caramel, dar asta depinde de sezon|

Nu ofer povești liniștite. Ofer războaie între inimi și minți, atât în cărți, cât și în realitate. Deci dacă te regăsești într-un personaj din cartea mea, cel mai probabil am avut un motiv. 

Ai fost cândva sursa mea de inspirație și acum m-am răzbunat transformându-te într-un caracter care va muri tragic undeva pe la mijlocul cărții. Distracție plăcută!

Aici nu e ficțiune. Aici e supraviețuire. 
Intri ca cititor și ieși cel mai probabil cu traume fictive, o doză în plus de sarcasm (aia e din partea mea :)) și cu blesteme la adresa numelui meu.
Și dacă lupii te acceptă, poate vei rămâne. 
Dacă nu... sper că știi să fugi repede, pentru că noi știm scurtăturile.