Ispas Alexandra

Bună seara iubitori de Lara. Vă anunț cu mare entuziasm că am reeditat toate capitolele din această poveste și vă urez lectură plăcută. Sper să vă placă modul nou al poveștii. Vă îmbrățișez cu dragoste și vă mulțumesc enorm pentru susținerea oferită! ❤️❤️❤️
          https://www.wattpad.com/story/108301826

Bună! Am să mă apuc de reedicarea celor trei povestiri de mai jos. Am sa anulez pentru un timp publicarea, nu pot spune pentru cat. Mulțumesc pentru intelegere! 

          — Lara... Ce ai pățit? Spuse ea, venind încet spre mine. — Ți-ai luat tratamentul? continuă femeia cu ochi albaștri ca cerul. 
          "NU, NORMAL CĂ NU! Ce, tu ești nebună să iei pastile?!" Întrebă vocea și de această dată eram complet de acord. Mama universului avea dreptate cu tot ce-mi spunea! 
          
          Joselyne se apropie de mine cu pași mărunți, iar eu mă ridic ușor strângând-o în brațe, dar în același timp, întinzându-mă după acel cuțit pe care îl înfig în spatele acesteia. Șatena se prăbușește la pământ, fixându-mă cu privirea. 
          
          Dacă aș fi fost în locul ei, nici măcar nu locuiam cu mine în casă, mai ales după câte știa că am făcut în trecut. Prostia, strică! Deși nu mă mir deloc și nici nu am așteptări prea mari de la vipera asta cu înfățișare de om. 
          
          Poate să moară aici lângă mine că nu am să o salvez. N-are decât să țipe și să ceară milă, să-și ceară iertare și să plângă. Asta nu o va aduce pe mama înapoi și nici nu va șterge lacrimile pe care le-am vărsat în fiecare seară încă de când mama mea a murit.
          
          Oare ea știe cum este să trăiești fără mamă? Nu, n-are cum să știe, fiindcă mama ei trăiește, dar oare ei i-a păsat vreodată că eu plângeam mereu când vedeam cum ea îl săruta pe tata, sau când vedeam copii de vârsta mea cu mamele lor prin parc? Oare știe că atunci când eram micuță îmi acopeream capul cu perna pentru a nu mai auzi ce se întâmpla în camera lor? 
          „Nu prea cred..." îmi răspunse iar vocea. 
          https://www.wattpad.com/story/108301826

Dacă m-aș împăca din nou cu tine ar fi un gest nesăbuit.
          M-am îndepărtat de perete și cu lacrimi pe obraji m-am așezat pe pat. 
          — De ce spui asta? 
          — Pentru că de fiecare dată de câte ori am încercat să fim împreună, ori am sfârșit răpită, ori bătută, ori aproape moartă, i-am zis eu nervoasă și m-am ridicat de pe pat.
          https://www.wattpad.com/story/176305888

Mi-am întors trupul astfel încât să stau cu spatele spre ea și ochii mi s-au ridicat spre cer. Aproape că-mi venea să-mi smulg părul din cap. 
          — Gata! Spuse ea și lacrimile mele deja fuseră șterse. 
          M-am rotit spre șatena cu rochie roz și am văzut același medalion pe care i l-am dăruit înainte să plec în armată. 
          În acea vreme i-am spus că îl poate dezgropa doar atunci când simte că iubirea ei pentru mine s-a sfârșit. 
          Meredith ținea mâna întinsă, medalionul atârna și parcă eu nu eram pregătit să-l primesc.  
          M-a forțat să primesc simbolul cruntei noastre despărțiri definitive. 
          — Nu are sens. Mi-a spus și s-a îndepărtat de mine. 
          S-a așezat cu fundul pe nisipul umed și și-a lăsat picioarele goale să stea în apa vălurită. 
          M-am așezat lângă ea și aceasta și-a pus capul peste umărul meu. 
          I-am sărutat fruntea și ea nu a rostit un cuvânt, dar nu mă mai durea asta acum.
          — Cât timp am fost intubată, am auzit vorbele tale. Am crezut până azi că acele vorbe au fost spuse de Robert. Toate amintirile pe care le am cu tine, pentru mine nu valorează nimic pentru că...
          — Nu mă mai iubești. 
          https://www.wattpad.com/story/135934165

Bună ziua domnișoară. Vă mulțumesc pentru voturi. De asemenea vă mulțumesc pentru comentarii. Vă mulțumesc că ați ales să îmi citiți cartea. Mă simt onorat ca o scriitoare așa renumită să se aplece la mine. Vă doresc lectură plăcută în continuare. Sunt un scriitor mic și fără multe clase. Voi primi cu bucurie sfaturi de la dumneavoastră dacă veți binevoi să mi le dați. Am privit puțin în biblioteca propriilor dumneavoastră creații. Din nefericire ați scris cărți care pot fi citite de cei peste 18 ani. Asta îmi dă de gândit că ceea ce ați scris nu-mi va aduce beneficiu spiritual, deși am 23 de ani. Mi-ar fi plăcut să vă citesc lucrările care cu siguranță sunt niște opere de artă însă nu pot. Vă mulțumesc pentru înțelegere. O zi frumoasă. 

Bun, cititori și scriitori. Avem un grup pe fb, dacă doriți sa intrati acolo și sa mai vorbim, va invitam cu drag. Pe Facebook mă găsiți sub numele de: OnlyMe AndStories.

HRISTOS A ÎNVIAT, TUTUROR! 
          Țin să vă anunț că am postat capitolul 13 din Trandafirii veștejiți. Vampirii vă așteaptă! Haideți să descoperim povestea lui Edmund!  ❤️
          https://www.wattpad.com/story/154800054

Hristos a înviat! Paște fericit tuturor!