Rae

„M-am gândit că corpul meu plutește în aer, dar în cel mai scurt timp eram pe un teren dur. Nu simteam nimic pentru un timp, tot trupul meu era atât de greu, încât nu puteam să-mi deschid ochii sau să respir, mi-am pierdut conștiința, iar lumea din jur a început treptat sa pălească.



Apoi, brusc, ca și cum aș fi primit un șoc, întregul meu corp a fost cuprins de un spasm. În mijlocul durerii și al setei pe care nu am putut-o identifica, mi-am deschis ochii involuntar. Am văzut ceva ce pâlpâia dincolo de viziunea mea, ochii parcă îmi erau plini de nisip. Am crezut că era o lumină, dar nu era. Era strălucitoare și mare. Nu se mișca, plutea în aer. După ce m-am uitat la ea pentru o vreme, forma sa a devenit treptat mai clară. Era luna.



„Lumea era cu capul în jos, sau poate deoarece capul meu era dat pe spate. În acea lume, și luna era poziționată invers. Am încercat să tușesc, să respir, dar nu puteam să mă mișc. Am simțit o răceală, am fost speriat, mi-am mișcat buzele, dar niciun cuvânt nu a ieșit. Chiar dacă ochii nu-mi erau închiși, totul era întunecat și în mintea mea abia conștientă, cineva mi-a vorbit:



„Viața va fi mai dureroasă decât moartea. Mai vrei să trăiești?