Gabriella

Mă numesc Cristina și am 18 ani, scriu poezie de aproape 2 ani, cu toate că debutul meu s-a axat pe proză și romane. Sunt o fire sensibilă, poate uneori prea sensibilă și îmi place să scriu despre asta. Cât de dizolvată sunt într-un sistem de coordonate plasate de cineva care nu a cunoscut nici măcar 40 la sută din capacitatea universului. Moleculele care îmi fac posibilă construcția ca un întreg în care mai există un întreg se învârt în jurul naturii care anunță condiția de geniu sub un cer gri, ce este bătut de vânt și strivit de stropii transparenți de ploaie.
          Ne putem caracteriza cum dorim, nu trebuie să arătăm așa cum ne descriem, trebuie doar să ne simțim, deoarece trupul este doar un recipient unde începe fermentarea noastră care în consecință se dezvoltă  fragmentarea, în analogie cu procesul de defragmentare. 

   

Rock & Poetry 
__________________________________

Mă doare stomacul
Și îmi chiorăie mațele a gol
Nu am mâncat de ore întregi
Și stau cu perfuzia in mână tot de atâtea ore
Amețind
Bine că e geamul deschis
Și lumina stinsă.