confesiune

nu e nimic... 
          Pentru că unii dintre noi se vor cufunda în aceste trei cuvinte și vor uita culorile lumii. Nu e nimic, pentru că ei vor crede că așa le este bine. Dar când vara trece, când frunzele încep să cadă, când ploaia rece anunță toamna, două brațe ar putea vorbi în prag de apus. O mângâiere ar avea puterea să ne spună că totul va fi bine, că iarna va fi blândă, că timpul va fi lent. Când oamenii se îmbrățișează la ferestre, când alte tâmple se odihnesc pe umerii străini, când pe noi nu ne așteaptă nimeni acasă, vom ști că nu e nimic. Când după responsabilități, se ascunde singurătatea, nu e nimic 
          Și chiar de liniștea subită lovește în pereții goi, iar diminețile sunt însoțite de o singură cană de cafea, nu e nimic.
          Nu e nimic, dar tot am vrea să fie...

Cu insomnii jonglează dorul, 
          miroase a toamnă și tutun. 
          Cu toate străzile din lume, 
          n-aș ști de unde să m-adun.
          
          E sinucidere curată;
          să-mi tai aripile în zbor —
          Unde mi-oi fi pierdut eu capul
          și după cine-aș vrea să mor?
          
          Cât valorează o iubire, 
          atât de crunt să o plătesc? 
          Ca pentru-o simplă mângâiere, 
          s-ajung în iad să mă trezesc...
          
          Poate c-am sufletul prea ieftin, 
          căci eu nu am iubit așa...
          Dragostea mea a fost o floare;
          Tu ai călcat ușor pe ea.
          
          Mi-ai arătat mult prea târziu;
          Cuvintele nu-s siguranță...
          A cui e vina c-am rămas
          să ud ceva ce n-are viață?
          
                                                                    confesiune

buună ziuuua, întrebare de 2025. 
          a comandat cineva ceva vreodată de pe temu?:))))))

vă scot la o cafea, acompaniați-mă

nu mă interesează ce merit, ce e rezervat pentru mine. îmi trebuie un fermier:)))))

Atâtea notificări și nu e niciuna de la oamenii mei preferați. Ce mai faceți voi, copilași? Mai trăiți?❤️

Aș mai posta o poezie, da' parcă n-am curaj 

Se pare că au mai rămas 4 ore jumate până la examen și eu nu mai știu de pe care caiet să învăț. 
          
          totuși cred că mă voi descurca, între timp abia aștept să cobor jos și să-mi iau cafeaua aia bună de la splendoarea mea de cafenea

@ CONFESIUNE  Mă pregătesc să intru la muncă :)

Mai trăiesc, da