Am obosit...nu..nu mai pot, sunt lașă.. că renunț...dar cel mai rău îmi pare pentru frațiorul meu mai mic, că va fi nevoit să crească in teroarea fricii cum am crescut eu, am încercat...am rămas puternică pentru el, dar zidul meu de curaj sa dărâmat cu totul azi, nu stiu ce sa schimbat..cred că pru și simplu am cedat... s-au adunat mai multe si doar m-am resemnat. Nu m-am gândit niciodată atat de departe..ce o sa se întâmple? Poate ar trebui sa ma gândesc mai puțin la alti și mai mult la mine? Nu, nu sunt suficient de importantă..alti sigur o duc mai rau si continua sa meargă înainte........eu sunt bine.....dar ma voi opri. )
Mulțumesc...că ați fost aici, alaturi de mine. Mulțumesc pentru aprecieri și cuvintele de încurajare pentru carti, chiar as fi vrut sa continui cu scrisul, sa fac si benzi desenate poate într-o zi.