4Melchiade4

"Annabel Lee
          	
          	BY EDGAR ALLAN POE
          	
          	It was many and many a year ago,
          	
          	   In a kingdom by the sea,
          	
          	That a maiden there lived whom you may know
          	
          	   By the name of Annabel Lee;
          	
          	And this maiden she lived with no other thought
          	
          	   Than to love and be loved by me.
          	
          	
          	I was a child and she was a child,
          	
          	   In this kingdom by the sea,
          	
          	But we loved with a love that was more than love—
          	
          	   I and my Annabel Lee—
          	
          	With a love that the winged seraphs of Heaven
          	
          	   Coveted her and me.
          	
          	
          	And this was the reason that, long ago,
          	
          	   In this kingdom by the sea,
          	
          	A wind blew out of a cloud, chilling
          	
          	   My beautiful Annabel Lee;
          	
          	So that her highborn kinsmen came
          	
          	   And bore her away from me,
          	
          	To shut her up in a sepulchre
          	
          	   In this kingdom by the sea.
          	
          	
          	The angels, not half so happy in Heaven,
          	
          	   Went envying her and me—
          	
          	Yes!—that was the reason (as all men know,
          	
          	   In this kingdom by the sea)
          	
          	That the wind came out of the cloud by night,
          	
          	   Chilling and killing my Annabel Lee.
          	
          	
          	But our love it was stronger by far than the love
          	
          	   Of those who were older than we—
          	
          	   Of many far wiser than we—
          	
          	And neither the angels in Heaven above
          	
          	   Nor the demons down under the sea
          	
          	Can ever dissever my soul from the soul
          	
          	   Of the beautiful Annabel Lee;
          	
          	
          	For the moon never beams, without bringing me dreams
          	
          	   Of the beautiful Annabel Lee;
          	
          	And the stars never rise, but I feel the bright eyes
          	
          	   Of the beautiful Annabel Lee;
          	
          	And so, all the night-tide, I lie down by the side
          	
          	   Of my darling—my darling—my life and my bride,
          	
          	   In her sepulchre there by the sea—
          	
          	   In her tomb by the sounding sea."
          	
          	https://www.poetryfoundation.org/poems/44885/annabel-lee

4Melchiade4

     Bună searaa! Am citit acum ceva timp o poezie de Mircea Cărtărescu, numită ,,Iarna cu tine". Era menționată acolo Annabell Lee (,,iarna cu tine... ții tu minte, annabell lee,/era în noiembrie si la îngeri le căzuse scheletili), așa că am căutat mai multe, întrebându-mă cine o fi această Annabell Lee. Cineva menționa că aproximativ același nume îl are personajul eponim dintr-un poem de Edgar Allan Poe, pe care l-am lăsat mai sus. Potrivit Wikipedia, „ ,,Annabel Lee” este ultimul poem complet al scriitorului american Edgar Allan Poe" [...]. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”. "
          	       M-au înduioșat versurile, așa că a trebuit să le împărtășesc cu voi. Vă mulțumesc că ați citit, m-am gândit că ar fi o idee bună să scriu, din când în când, câte ceva aici. O seară minunată și multă inspirație!❤️
• Reply

4Melchiade4

"Annabel Lee
          
          BY EDGAR ALLAN POE
          
          It was many and many a year ago,
          
             In a kingdom by the sea,
          
          That a maiden there lived whom you may know
          
             By the name of Annabel Lee;
          
          And this maiden she lived with no other thought
          
             Than to love and be loved by me.
          
          
          I was a child and she was a child,
          
             In this kingdom by the sea,
          
          But we loved with a love that was more than love—
          
             I and my Annabel Lee—
          
          With a love that the winged seraphs of Heaven
          
             Coveted her and me.
          
          
          And this was the reason that, long ago,
          
             In this kingdom by the sea,
          
          A wind blew out of a cloud, chilling
          
             My beautiful Annabel Lee;
          
          So that her highborn kinsmen came
          
             And bore her away from me,
          
          To shut her up in a sepulchre
          
             In this kingdom by the sea.
          
          
          The angels, not half so happy in Heaven,
          
             Went envying her and me—
          
          Yes!—that was the reason (as all men know,
          
             In this kingdom by the sea)
          
          That the wind came out of the cloud by night,
          
             Chilling and killing my Annabel Lee.
          
          
          But our love it was stronger by far than the love
          
             Of those who were older than we—
          
             Of many far wiser than we—
          
          And neither the angels in Heaven above
          
             Nor the demons down under the sea
          
          Can ever dissever my soul from the soul
          
             Of the beautiful Annabel Lee;
          
          
          For the moon never beams, without bringing me dreams
          
             Of the beautiful Annabel Lee;
          
          And the stars never rise, but I feel the bright eyes
          
             Of the beautiful Annabel Lee;
          
          And so, all the night-tide, I lie down by the side
          
             Of my darling—my darling—my life and my bride,
          
             In her sepulchre there by the sea—
          
             In her tomb by the sounding sea."
          
          https://www.poetryfoundation.org/poems/44885/annabel-lee

4Melchiade4

     Bună searaa! Am citit acum ceva timp o poezie de Mircea Cărtărescu, numită ,,Iarna cu tine". Era menționată acolo Annabell Lee (,,iarna cu tine... ții tu minte, annabell lee,/era în noiembrie si la îngeri le căzuse scheletili), așa că am căutat mai multe, întrebându-mă cine o fi această Annabell Lee. Cineva menționa că aproximativ același nume îl are personajul eponim dintr-un poem de Edgar Allan Poe, pe care l-am lăsat mai sus. Potrivit Wikipedia, „ ,,Annabel Lee” este ultimul poem complet al scriitorului american Edgar Allan Poe" [...]. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”. "
                 M-au înduioșat versurile, așa că a trebuit să le împărtășesc cu voi. Vă mulțumesc că ați citit, m-am gândit că ar fi o idee bună să scriu, din când în când, câte ceva aici. O seară minunată și multă inspirație!❤️
• Reply