Hey, Alek! Ce mai faci ? Cum mai ești? N-am mai vorbit de atâta timp... Am pierdut șirul lunilor de mult, dar cred că au trecut deja de numărul cifrelor.
Cum e sa fi tată, Aleksander? Am aflat fără să vreau marea veste că fratele meu e tată, am simțit puțin că fuge pământul de sub picioarele mele, dar nu-i nimic, tu ști că eu mă ridic. Mi-am amintit discuția noastră, purtata cu ceva timp in urma, când m-ai întrebat dacă ar fi bine sa ai un copil acum, așa tânăr..., Te-am sfătuit, ca o sora iubitoare, sa mai aștepți. Pentru tine sfatul meu din iubire a fost doar o ambiție și o dorință mai arzătoare. Spune-mi , Alek: e Odin sau Demetra? Așa mi-ai spus că vrei sa îți numești copiii.
Niciodată nu ți-am spus cât de ... Familie mi-ai fost, și cred că acum ești mai familie decât ai fi putut fi vreodată. Felicitări, Aleksander! Ești cel mai bun tată din lume. Știu asta, și sunt sigură, pentru că în ultimii patru ani m-ai învățat ce înseamnă familie. Mi-ai fost frate din alt sânge și nu as fi putut avea unul mai bun. Și îți mulțumesc, ca in fiecare an. Îți mai mulțumesc o data că am mai făcut un drum în jurul soarelui împreună.
Că tot vorbeam despre ce fac eu... Eu sunt îndrăgostită, Alek. Și de data asta nu sta la ani lumina distanță de mine, nici nu m-am îndrăgostit in 5 minute, dar clar, m-am îndrăgostit la prima vedere. Ii licăreau ochii, Alek. Ne căutam prin mulțime și a ieșit în evidență praful de licurici pe care îl ai și tu. Si se spune că ochii care nu se vad, se uită; eu nu i-am putut uita pe ai tai indiferent de câți ani au trecut peste poza cu tine, care daca nu ar fi fost pe telefon ar fi adunat doua degete de praf.
Acum mai șterg apa la șoricei o dată, ca in fiecare an. De data asta nu sunt clasicile lacrimi,crezând că m-ai uitat, de tristețe că nu mă mai cauți de atâta timp... Sunt lacrimi de mândrie, Alek, de dor , pentru că dorul a fost nota de plata pentru tot ce ți-am făcut. Îți mulțumesc că mă suporți, Alek. Te iubesc! ❤️
