Flesh and Blood
în mod contemporan, sângele este o influenţă de bază. Şi nu numai în scrieri, ci şi în trup.
în mod contemporan, sângele este o influenţă de bază. Şi nu numai în scrieri, ci şi în trup.
asterozarea reprezintă stelele de mare. Vega delirează . Vega e lascivă. Vega e groaznică și lipită cu super glue. Vega e impetuozitate. Vega e exultatie. Vega e abjectă. Vega e patimă. Vega e masacru. Vega e regina stelelor, iar noi suntem plastilină uscată dăruiți ca jertfă ei. finalizată
"O mie una de bătăi în eternul iubirii noastre, O mie una de săruturi printre spini de trandafiri şi oase sfărâmate Şi două suflete ucise pe un deal pierdut în noapte, Iar acesta este sfârşitul nopţilor albastre." _____ Pentru cel ce mi-a devenit oxigen.
Comemorarea fostelor mele scotociri în sertarul cu nori defecți și inimi sparte (de data asta ești și tu acolo, bucură-te);
Cad și mă lovește un cer Deși traficul de stele Era moderat Prinde-mă Te rog Omoară-mă Te rog Sunt un geniu distrus;
patetic, poetic, persiflând nemurirea. infinit. în care poezia iese din urâțenia umană fără să vrea.
- autoportret actual - De ce nu virgulă? De ce nu puncte de suspensie? De ce nici măcar un amărât de semn de întrebare? Deoarece... fiind un punct, poți fi înlocuit oricând cu ceva mai mult, mai reprezentativ, mai măreț. Un punct e un nimic. Un nimic dintr-un univers, galaxie, sistem solar, sub un soare, planetă, țară...
Un volum de poezii care nu respectă reguli de prozodie. Ceva considerat banal și poate, doar poate, nedemn de această lume.
Încă îmi place uneori sa mă prostesc și să îmi imaginez ca știu sa scriu poezie.
pseudo-gânduri. pseudo-viață. pseudo-poezie. pseudo-cer. pseudo-eu în varianta scrisă.
un volum de poezie scris de mare, la mare sau cu gândul la ea.
nebunii simțite. orașe. sclipiri. creații și respirații cu rimă sau fără, desprinse din vârfurile degetelor sub formă de aberații la ore nocturne, cu aripi de fluturi albaștri și cu pulbere de stele. clipe pierdute.
mi-ai spus că erai vânt o tornadă, aproape că, in fiecare seară, îți cântau furtunile la spițe atât de cald ca o adio-mamă atât de șoaptă că te ardea de viu...
mi-am scăpat inima într-o lucernă cu sulf, acum-acum-atunci arde-te pe mâini să o scoți;
altă plastico-capodoperă răsucită la 2 dimineața, o escapadă în mine, poate, nu sunt sigură încă, dar lumea e atât de frumoasă când tu nu mai ești.
pseudo-renașterea durează cât o respirație. îneacă-te. * locul 1 in cateva concursuri bla bla 1 july - 29 july 2019
cred că cerul s-a săturat să-i tot plângem pe sub lacrimi. june - july 2019.
deformat și am început să mâzgâlesc contorsionat pe marea lui de piele o abureală cromozomică, un război și să-l smulg.
Poezie despre curajul de a fi, despre amintiri și speranțe, gânduri și trăiri ale fiecăruia dintre noi. O poveste de muritor ca oricare alta, poate doar țesută cu alt pas, de aceeași mână nevăzută. Sau poate văzută cu alți ochi, unii care nu se tem să privească prea mult spre soare...