hopeless

19, scriitoare amatoare, visătoare, egoistă, narcisistă şi prea pretenţioasă.∞
          

Obişnuiam să asemăn stelele cu oamenii, pentru simplul fapt că strălucesc şi îşi arată frumuseţea doar în întuneric. Continuăm să vorbim despre întunericul ăsta ca şi cum el e cheia spre un scop care la început pare de neatins, ca şi cum el e psihologul perfect pentru anxietate, pentru inspiraţie, pentru vise, când de fapt întunericul e doar întuneric. Doar că ne minţim aiurea, numai pentru că e mai uşor aşa decât să acceptăm că putem face la fel de multe şi ziua, cât şi noaptea, dar n-o să judec. Stă în caracterul nostru să fim aşa uşor de păcălit. 
Dacă aş fi o stea, aş fi una căzătoare. Nu pentru că renunţ, sau pentru că fug de probleme atunci când presiunea e prea mare, ci pentru simplul fapt că pot. Şi voi renaşte din nou, sub formă de altă stea. Însă dacă e mai strălucitoare sau nu, depinde doar de mine. Gândurile mele se înşiră în cuvinte reprezentate prin linii. Sunt un suflet pierdut precum spuma mării, şi las visele să-mi zboare prin timp, aşa cum fac frunzele prin vânt toamna. Şi până la urmă, tot ce am sunt doar cuvinte, şi-un cer plin de stele. 

Viaţa mea, efectiv, se rezumă la încercări de a scrie şi de a ajunge oarecum la zi cu unele seriale. Nu am chef şi nici nu plănuiesc să mai scriu ceva pe site-ul ăsta, pentru că e o pierdere de timp şi prefer să depăşesc faza de deprimare pe care mi-a dat-o perioada cât am avut activitate aici, decât să o menţin. 
Rămân pentru că mai citesc, ocazional şi de le cei dragi mie, şi pentru că sunt oameni pe care îi iubesc cu toată fiinţa mea, şi pe care nu-i pot abandona. 


Cu toţii vom pleca, de undeva, de la cineva, cândva. Fără să ne pese de rănile pe care le lăsăm în urma noastră, sau de inima pustiită ce o furăm. 


                                                                 

  ❞cine-şi va cere iertare pentru ceea ce suntem noi?❞
http://touch-my-ribs-then-die.tumblr.com/