Description
"Lacrimile începură să îmi curgă pe obrajii roșii. -Nu m-aș fi așteptat să te ții de cuvânt, însă ceva din mine totuși și-a dorit să îți creadă vorbele și pentru câteva secunde chiar a făcut-o, nesimțitule. A sperat că vei apărea de nicăieri și mă vei ajuta... Dar tu ce-ai făcut? Nimic. Am avut noroc că acel polițist m-a ajutat și am scăpat de nebunul acela, am continuat eu printre suspinele care nu își aveau locul în situația de față. Știi, cred că cel mai tare mă doare faptul că am crezut în tine ca fiind o ușă de scăpare, ușa mea de scăpare din aceste coșmaruri. Acum dă-mi drumul la mână cât încă sunt drăguță. - Păi tu tot timpul ești drăguță. Asta înseamnă că te pot ține cât vreau eu pentru că nu îmi poți face nimic. -Hahaha, ce replică deșteaptă... Acesta mi-a eliberat brațul, iar eu am început să merg cu repeziciune. După nici măcar un metru, mă trezesc îmbrățișată de la spate de același băiat care mai-nainte m-a salvat. - Deniss, când tu ai vorbit eu am tăcut si te-am ascultat. Te rog, ascultă-mă puțin și pe mine. Cu toate că îmbrățișarea era plăcută, eram încă furioasă și supărată fiindcă m-a mințit. - Nu! Nu am nevoie de explicații venite din partea unui obsedat ipocrit, ai înțeles? " Mersi pentru coperta @Miss_Mistery.
1. Mamă...
