Description
Era după marea zguduiala si dezorientat fiind nu știa ce să facă și unde sa privească. Peisajul era dezolant iar Erwin nu mai fusese pe Terra. Era aici cu un scop iar aceasta stare dezolantă a planetei îl punea în dificultate. Nu mai era convins că misiunea sa nu va eșua. Primul gând s-a îndreptat către aliații săi din interiorul planetei. ..căci la suprafață nu reușise să-și facă nici un aliat. În goana după bani si beneficii materiale, pierduseră din vedere că unii aliați din exterior, chiar fără să le ofere tehnologie, le puteau salva viețile. ,,Tehnologia dorită de pământeni era folosită ca să se ucidă între ei. Deci Erwin si ai săi nu aveau nici un motiv să le-o ofere. Printre ruinele Terrei, clădiri la pământ, copaci rupți si mai ales nori de praf, Erwin rămăsese gânditor si atent în același timp. Nu se înșela, a mai măsurat o dată cu aparatul său vitalifor si și-a dat seama că la circa 120 de metri există o ființă...poate mai multe... Ajuns acolo și-a dat seama că era un animal specific denumit câine care murise nu de mult timp. Poate că atunci când aparatul l-a depistat își dădea ultima suflare. Nu mai pierdu timpul și se întoarse pe nava. Ca si comandant de misiune a invocat Marele Consiliu ca să expună faptele. O dată întrunit Consiliul putea să ceară schimbarea misiunii. Nu știuse nimeni ca protejatii lor de pe Terra aveau să sufere un atac de așa o anvergură. Ei au aflat că sunt sub atac iar misiunea lor era de a salva ce se mai putea, oameni, animale, plante.... Dar ... nu se vedea nimic de salvat iar ei erau nevoiți să schimbe planurile făcute înainte să purceadă la drum.
Prolog.
