Prolog

Povestea lui trebuia să fie altfel, gândea cu regret străinul în timp ce lasă pe bancă pruncul învelit într-o pătură albă. Nu voia să îl abandoneze, însă nu putea să îl ucidă. Iar stăpânul său urma să îl pedepsească aspru pentru nesupunerea de care a dat dovadă. Ochii băiatului îl priveau atenți, unul dintre ei îl făcea să își simtă inima înghețată, iar celălalt îl umplea de bucurie. Copilul ăsta avea ceva special, un dar. Oamenii care îl voiau mort nu înțelegeau, dar un lucru era sigur: familia lui nu îl mai voia.