Description
„Ce îmi trebuie mie? Nimic. De ce? Pentru că nu am nevoie. Nu am nevoie de tine, de ceea ce voi avea sau nu vreodată, nu-mi trebuie educaţie, bani sau dragoste. Atâta timp cât o am pe ea, chitara mea, pot fi eu, cel real. Nu vreau altceva. Nu mai îmi trebuie… Sunt doar una dintre cele câteva milioane de cărămizi ce formează acel zid imens al speranţei, care se teme că va fi demolat de insucces. Doar un singur lucru încă-mi bântuie prin sânge. Vreau să fiu mai mult decât o simplă bucată de piatră, vreau să ies din tipare, să reuşesc datorită a ceea ce ştiu să fac mai bine – să cânt. Da… Vreau doar să cânt până mor. Singurul lucru pe care l-am dorit încă din copilărie. Şi ce dacă ea nu m-a vrut aşa cum sunt? Viaţa merge mai departe. Eu…eu îi voi arăta că a greşit în privinţa mea. Pot, pot s-o fac şi voi reuşi. Nimeni nu mă va convinge să renunţ. Este scris în stele, eu voi fi una dintre ele. O stea, voi fi cea mai strălucitoare dintre toate. Iar ea…ea va păli cu timpul, transformându-şi învelişul de argilă în praf. Faima mă aşteaptă cu braţele larg deschise. Gheaţa ce-mi va proteja inima va fi topită de trupuri fierbinţi, mângâieri apăsate şi nelipsitele şoapte nebuneşti. Sunt un şarpe, aşa am devenit. Tu mi-ai făcut asta şi vei regreta. În acea zi când îmi vei zări sclipirea îţi va părea rău şi mă vei vrea înapoi. Dar eu am trecut peste tine, acum sunt cel ce nu credeai că voi fi. Am depăşit acea linie a „dragostei”…Ea nu există şi nu va exista vreodată în viaţa mea. De ce să nu mă joc şi eu? Am nevoie de atingerea unei femei, dar nu sufleteşte. Acum, priveşte-mă, târfă! Fac ce îmi este menit să se întâmple. Suntem doar eu şi chitara mea, pornind spre drumul faimei.”
Prolog
