Capitolul 1: Între basm și realitate.

Viaţa e un maldăr de stări îmbibată în sentimente profunde, care strânge amintirile asemenea fluturilor, se nasc și mor într-o singură zi. Flururii mor, se descompun şi dispar, însă amintirile chiar dacă mor rămân imposibil de uitat. Acum, îţi aduci aminte de copilăria pe care ai avut-o și peste ani îţi vei aduce aminte de fluturii de acum. Când spun "amintiri" îmi vin în minte doar cele neplăcute, așa că prefer să le numesc fluturi. Oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.
Eu vreau să văd oamenii fericiţi, oameni care să facă orice pentru iubrirea lor, oameni fără regrete. Şi atunci când dau de greutătăţi mari să le numească mici, deoarece greutatea însăşi nu poate fi pusă pe cântar. Vreau să își aducă aminte de mine cu un zâmbet larg pe faţă, să fiu un fluture care să ia polenul din flori şi să pună ceva mai bun în schimb.