Capitolul 1

Kilenya Carlson se săturase de fuga nesfârșită. Cele 20 se secunde de lacrimi se transformaseră în două decenii de suferință infinită. Blestemase din toată inima acel oraș. Să se aleagă praful de el. Să ajungă un morman de ruine părăsite și uitate de toți. Nu....Nu își găsea liniștea mult visată. Sădise în mintea micuței Amedeea dragostea față de natură, artă și cât mai puțină încredere în oameni. La urma urmei, oamenii nu sunt decât niște demoni cu chip de îngeri. Niciodată nu vei știi când vei avea parte de trădarea lor. De răutatea lor. Niciodată nu vei anticipa ce urmează. Timpul se scurge. Timpul nu iartă. Orice rău făcut... se va întoarce înzecit, precum un bumerang.