unu

catadicsiri nocturne pierdute în metamorfoza continuă a unui gând care nu mă părăseşte oricât l-aş izgoni. umbre ale unor intenții care nu se realizează niciodată, pierdute fiind într-o stare adâncă de visare, de inconştiență bolnavă, determinată subit de cântece răsunătoare, antrenante, de trompete şi tobe şi chitări şi clopoței şi viori, dar, oh, viori...