OTRAVA

- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare.

Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu.

- Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând spre paharul de pe marginea scrinului. Domnilor, fiți onorabili și lăsați- mă să-mi beau otrava în liniște.

O lumină slabă scapără în cameră, aruncând umbre roșii pe hoții care mă țin imobilizată.

Bărbatul cu felinar face un pas înainte. Are fața ascunsă de capa largă, însă ochii lui negri lucesc periculos în întuneric.