Description
"-Oh, la mia luce, tot ce pot vedea in ochi tai e un abis infinit. -Ti-am oferit bucatile inimii mele in speranta ca le vei lipii la loc, dar tu m-ai distrus, m-ai faramat, iar tot ce ai lasat in urma ta a fost un abis infinit, in care m-am cufundat tot mai mult, zi dupa zi, fara sa mai am scapare din calea taifunului care urma sa-mi distruga fiecare nenorocita de zi din viata asta de rahat!" Atunci cand ajunem in cele mai intunecate locuri pe care mintea noastra nici macar nu poate sa si le imagineze, simtim ca suntem pierduti, disperati, fara cale de scapare, ne trezim cu sila, ajungem sa ne dorim sa nu ne mai trezim urmatoarea zi . In aceasta poveste nu am incerat sa expun doar o simpla poveste de dragoste, am incerat sa expun unele dintre cele mai sensibile subiecte, anume depresia si simpomele ei impreuna cu multe altele. ATENTIE: povestea posibil sa incluta limbaj licentios sau scene mai dure care pot afecta emotinal!
PROLOG
