Prolog

Era o scena parca desprinsa dintr-un cosmar. Victor Black, se opri in prag si isi arunca privirea in mica si vesela anticamera a iadului. Erau oase peste tot. Cranii ce ranjeau diabolesc, coaste si femururi zdrobite erau imprastiate haotic precum o gramada de gunoaie dracesti.

Bucati de piatra cu dinti si degete de la picioare si alte fragmente fara noima incastrate in ele erau ingramadite pe pervazul ferestrei. Un vraf de vertebre zacea pe podea intr-un colt.

In mijlocul acestei dezordini teribile se afla o silueta zvelta cu un sort patat. O palarie de catifea era cocotata peste coama salbatica roscata. Femeia, evident tanara, era asezata la o masa grea de mahon. Spatele ei ingust si gratios era intors spre Victor. Realiza o schita.