Description
Ea - Se învinovățește pentru ceva ce e posibil să nu fi facut. Cel puțin, nu cu intenție. El - Se rănește păstrând amintirea trecutului. Si nu pare ca ar vrea să renunțe la ea vreodată. Ea - S-a oprit la mijlocul tunelului. Și nu își mai dorește să privească raza de lumină de la capatul acestuia. El - Deși a continuat să trăiască, a renunțat de mult la sufletul său. Diferiți. Și totuși, împart același sentiment. Nu se pot salva unul pe altul, nu se potrivesc. Dar se pot folosi reciproc pentru o perioada. Durerea i-a modelat pe amândoi. Le-a răpit inimile, izbindu-le de zidul suferinței până când și lacrimile s-au epuizat. Dar asta nu înseamnă că nu o pot lua de la capăt. Drumul va fi abrupt, dar nu imposibil de parcurs. Și dacă se vor putea ierta pe ei înșiși și pe cei din jurul lor, e posibil să aibă un final fericit. Sau măcar unul... normal. " Ai putea să o faci. - Nu știu ce să zic. Din cauza mea s-au abătut atât de mult nedreptăți asupra sa. - Nu ti-am pus o întrebare. Doar ți-am prezentat calea pe are ar trebui să o parcurgi. Am încrede în tine că poți trece peste. Lasă trecutul în spate. - Așa cum ai facut-o și tu?! - La dracu, Rosèlinda, iarta-te o dată! - Dar tu!? îl întreb rânjind ironic, deși știu că nu îmi poate vedea chipul. Te poți ierta? "
Prolog
