Capitolul 1. Ești frumoasă!

Nu credeam că, atunci când mă voi muta în casa tatălui meu vitreg, îmi voi găsi sufletul pereche.

Dar te-am găsit.

Și promit să nu îți dau drumul vreodată.

Pentru că tu mi-ai fost prieten, sprijin, iar, mai apoi, iubit. Ai fost persoana care mi-a șters lacrimile amărui de pe față, persoana care m-a acceptat cu toate defectele mele, persoana care, la sfârșitul unei zile obositoare, mi-a sărutat fruntea și m-a asigurat că totul o să fie bine.