Description
-Te ascult! Probabil nici nu aveam să îl bag în seamă, dar fie. -Bine, dar te rog, să nu mă întrerup! Taci şi ascultă, măcar odată în viaţa ta, taci şi asculta-mă! Eram toţi la o petrecere, ne distram, băutură, dans, mâcare, tot ce voiai. Toţi împreună. Era aproape 4:00 dimineaţa când ne-am decis să plecăm de la petrecere, am sunat la taxi. Eu m-am urcat lângă şofer, iar tu cu Amelia şi Ştefan v-aţi urcat în spate, tu erai la mijloc. A început ploaia şi drumul era destul de alunecos. Nu ştiu prea bine ce s-a întâmplat...ştiu doar că în faţa noastră era un TIR, îmi mai aduc aminte doar scârţâitul roţilor, cred că o altă maşină ne-a lovit din spate...am început să ne rostogolim. Şoseaua pe care mergeam era în mijlocul unui câmp, panta nu a fost mare, dar îndeajuns să ne dăm de câteva ori peste cap. Îmi aduc aminte apoi doar că cineva mă scoatea afară din maşină şi atunci mi-am recăpătat cât de cât cunoştinţa. Te-am văzut întinsă pe iarbă la caţiva metri de maşină. Am fugit spre tine, erai plină de sânge... nu ziceai nimic, nu respirai. Ambulanţa a apărut imediat dupa ce am ajuns eu la tine. Te-au resuscitat de câteva ori şi inima ta a început din nou să bată, dar erai in comă. Şoferul taxiului a murit. Amelia şi Ştefan sunt şi ei bine, acum. - Câ...cât am stat în comă? -Aproape 9 luni... 9 luni, fix perioada când...când s-au întâmplat toate cele cu Ivan, Marko, Nikolay, Dalia...totul a fost doar în imaginaţia mea? Nu, nu se poate aşa ceva..." Totul a fost doar imaginatia Kirei? Prietenii ei nu mai exista sau totul a fost un plan bine pus la punct? Totul v-a iesi la iveala, dar batalia finala este totusi atat de departe. Noi personaje, noi intamplari, noi povesti de dragoste, mitologia isi face si ea aparitia, iar zeitatile se vor strecura incet, incet in poveste.
De inceput....
