Ideal.

„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, livezi mănoase și ograde, apoi zăbovește la murmurul de lac, înspumează pâraie, clatină șuvițe de râu și, cu o ultimă răbufnire, înalță creștete de valuri.