Iarna si cuvinte fara colinde

Afara, strada cară gheata, gheata cară rotile, rotile cară frica, iar frica isi cară soferul iarna.

Cu gatul incordat, ochii fixati si mintea sufocata, soferul isi inclesteaza mainile pe volan si scrasneste din dinti. Acest frig de pe sira spinarii care-l taie, care-l face mic de statura, frig simtit pana in maduva oaselor, nu este frigul iernii, este frica.
Ce poate fi mai frica intre frici decat teroarea sfarsitul pentru om.